Trolul ăsta vrea să te mănânce cu rozmarin și pătrunjel! 😳

3 cărți ilustrate pentru 3-5 ani și un bonus pentru oameni mari 😍

Bine ați revenit pe planeta celor mai frumoase povești pentru copii! 🤗 Nu-i așa că e mult mai frumos aici decât pe planeta Pământ, unde se pare că multe lucruri au luat-o razna? Așa ziceam și eu.

Azi avem 3 cărți ilustrate pentru 3-5 ani, un pod spre lumea fanteziei. Sper să vă bucurați de ele și, înainte să vă simțiți blocați de recomandarea de vârstă (care va fi mereu doar… o recomandare 🤷‍♀️) vă dau un citat din actualul Ambasador Național al Literaturii pentru Copii din USA, care - spoiler alert! - este prezent cu o carte chiar și în acest newsletter 😍

I do think that we rush kids out of picture books, and that they appeal to a much wider swath of readers than we think.

Mac Barnett

Cu aceste cuvinte în minte - și luați-le în serios, un ambasador a zis asta! 🤓 - hai să ne uităm împreună pe trei cărți ilustrate de care se poate bucura oricine.

Iar la final avem un bonus pentru oameni mari și o invitație, nu le ratați! 👇

💫 Iepurașul Sato

Poveștile japoneze sunt… altceva ❤️ Dincolo de stilul grafic, cam toate poveștile pentru copii de autori japonezi pe care le-am citit până acum sunt foarte calme, zen, fără aventuri periculoase sau mari momente de cumpănă, dar cu o atenție delicată la lucrurile mici.

Iepurașul Sato este o serie, iar aceasta e prima carte din ea. ”Într-o zi, un băiețel pe nume Sato Săltărețul s-a transformat în iepuraș. Și, de atunci, trăiește ca un iepuraș.”

Udă grădina cu furtunul care - hei! - se pare că se alimentează dintr-un iaz magic. Pune rufele la uscat, iar acestea devin pânze de corabie. Se plimbă după ploaie, iar bălțile devin ferestre spre o lume mai colorată. Pe scurt, cartea este o serie de mici viniete din viața perfect banală a băiețelului-iepuraș. Însă atunci când privim tot ce e în jur prin lentila fanteziei - cum o face Sato, ca toți copiii - nu există nimic plictisitor. Fiecare obiect devine eroul unei minipovești.

E o carte aerisită grafic, cu puține cuvinte, iar personajul principal Sato ”se transformă” doar punându-și un costum de iepure pe el - rămâne mereu cu chipul de băiețel, astfel nu uităm niciodată că de fapt toată povestea este un mod de a vedea lucrurile, nu o fantezie.

Ce-mi place la cartea asta e că nu are un început și un sfârșit bine definite. Este, cum să vă spun, ca un fel de felie de tort, unde tortul = viața cuiva care vede lucrurile altfel. Mâncăm felia și rămânem cu gândul: hmm, oare eu ce-aș putea face ca și tortul meu, viața mea normală, să aibă tot gustul ăsta magic? Simplu, să ne punem costumul de iepuraș și să ne vedem de treabă 😍

Iepurașul Sato / Usagi no sato kun, 2006

Text & ilustrație: Yuki Ainoya

Traducere din limba japoneză de Iolanda Prodan

Editura Cartea Copiilor

💫 Urechea ascultătoare

Mergem mai departe cu suprarealismul, de data asta într-o poveste de la una din cele mai cunoscute autoare estoniene pentru copii: Piret Raud. Urechea ascultătoare este o poveste inspirată de Van Gogh, mai precis de incidentul cu urechea tăiată. Ce se întâmplă cu o ureche când se trezește singură, fără capul care a luat mereu decizii pentru ea?

Well, întâi e cam derutată. Apoi însă descoperă că are un talent extraordinar: acela de a asculta și de a-i face pe ceilalți să se simtă mai bine, pentru că sunt auziți. Astfel, începe să-și facă prieteni. Și, așa cum ea și-a folosit harul de a asculta ca să îi salveze pe ceilalți de singurătate, și prietenii își folosesc darurile unice ca să o salveze pe Ureche din bucluc când este prinsă în pânza unui păianjen malefic.

I have no problem with children’s literature as a concept. […] But speaking more generally, a distinction should be drawn between a children’s book and children’s literature. Not all children’s books are necessarily literature.

Piret Raud într-un interviu din 2016

O poveste isteață și surprinzătoare despre unicitatea fiecăruia și despre faptul că n-ai nevoie să fii special ca să îți faci prieteni - trebuie doar să fii tu însuți. Vizual vorbind cartea are un stil grafic deosebit, un pic steampunk-ish așa, însă în culori vibrante care dau poveștii o atmosferă foarte pozitivă.

Ah, și dacă vă întrebați care e legătura cu Van Gogh, nu treceți prea repede peste prima pagină: scaun… vază cu floarea-soarelui… get it? ☺️ (Sau mai bine faceți un test: dați cartea unui copil care a fost expus la Van Gogh înainte. Pe cât facem pariu că se prinde de detaliile astea înaintea voastră? :))

Urechea ascultătoare / Kõrv / The Ear, 2019

Text & ilustrație: Piret Raud

Traducere din limba engleză de Elena Vîlceanu

Editura DPH

Știați că azi, 2 martie, este ziua lui Dr. Seuss? Dacă vreți să aflați mai multe despre acest artist multi-fațetat (poezia pentru copii a fost doar una din pasiunile lui creative), puteți citi ediția specială pe care i-am dedicat-o 😍

💫 Trolul cu trei iezi

Există pe lumea asta multe creative matches made in heaven, și cuplul Barnett-Klassen sigur e unul dintre ele ❤️ (Vă recomand cu f multe steluțe și newsletterul lor despre cărțile ilustrate pentru copii pe care l-am mai menționat aici.)

Trolul cu trei iezi este repovestirea unei povești clasice norvegiene. Mac Barnett n-a schimbat practic nimic din storyline-ul inițial. Și în varianta clasică avem un trol care încearcă să mănânce pe rând fiecare ied, însă lăcomia îi depășește inteligența, așa încât îl tot așteaptă pe cel mai mare și mai delicios dintre ei - dar sfârșește aruncat în apă și pierdut pentru totdeauna.

În varianta lui Mac Barnett, povestea e spusă însă din perspectiva villain-ului trol, cu care sincer empatizăm: e mort de foame (Nu mâncase decât o gheată de piele și niscai jeg din buric, bietul) și își petrece timpul așteptând în pustietate să treacă vreo gustare peste podul lui, decorat ca de Halloween cu cranii.

Iar când apare ieduțul ne dăm seama că trolul e de fapt un fin gurmand, nu se repede să-l hăpăie, ci trece în revistă toate posibilele moduri delicioase de a savura cărnița proaspătă:

Cobori în jos, ieduț nurliu,

să te prepar așa cum știu:

cu rozmarin, cu pătrunjel,

cu sos tartar, sos bechamel,

ieduț flambe, ied cu de toate,

cu bame caramelizate…

La cină - ied, ied - la dejun,

hai să te pap, că prea ești bun!

Evident, traducerea domnului Bican este chiar mai irezistibilă decât iedul 😍 (trolul ar fi de acord! :))

Dincolo de text însă, dpdv vizual, cartea e un film pe hârtie pur și simplu. Din primul spread, cu mult ”aer liber”, ne dăm seama în ce pustietate trăiește trolul, apoi întreaga poveste variază între planuri largi care transmit clar emoția momentului (foame, singurătate, disperarea pierderii în cascadă) și planuri medii și strânse care transmit emoția personajului (teamă, speranță, surpriză, furie…). Totul pe un fundal cromatic foarte… norvegian și rece, precum basmul-sursă :)).

Și de asemenea ador modul în care textul este separat de imagine, ceea ce ajută și mai mult la senzația vizuală de peliculă fără cuvinte. Am făcut și un mic filmuleț mai jos în care răsfoim cartea. (A fost spontan, deci fiți îngăduitori :)). Este o bucurie cartea asta 😍, mă gândesc s-o citim la următorul storytime.

Trolul cu trei iezi / The Three Billy Goats Gruff, 2022

Repovestire de Mac Barnett, ilustrații de Jon Klassen

Traducere din limba engleză de Florin Bican

Editura Arthur -Vlad și Cartea cu Genius

💫 La final, un cadou pe care tocmai l-am primit de la editura Arthur (mulțumesc!): un roman grafic nou-nouț, Mama mea e un Nuștiuce Haizisăizic, cu text de Corina Dascălu și ilustrații de Marta Crețu.

Nu e o carte pentru copii, ci ”un poem tulburător despre depresia mamelor şi efectele ei asupra copiilor” (am citat descrierea editurii pentru că sunt complet de acord cu ea.) Este o poveste plină de compasiune și… cumva vindecătoare, cred, pentru oricine suferă sau a suferit de depresie, pentru că separă omul de boală.

Mama este o ființă iubitoare și tandră, cu ochi căpui ca două castane lucioase și mâini puternice și dibace. Dar uneori ”îi cresc dinți mari și aspri… limba i se despică și n-o mai poți înțelege.” Mama este o mamă, depresia e un vârcolac. Iar vârcolacul rămâne să-l însoțească în viață pe copilul devenit adult.

Cred că este o poveste în care se vor recunoaște din păcate mulți copii deveniți adulți acum, și poate o să ne ajute în a face pace cu vârcolacul. Chiar dacă are subiectul ăsta greu este o carte tandră, care nu pune vină și nu dă soluții, pur și simplu ne ajută să acceptăm că uneori viața e și așa.

Însă partea cea mai spectaculoasă dpmdv este faptul că… a fost ilustrată de o adolescentă! Marta Crețu este elevă în clasa a XIIa la un licei din Galați și s-a inspirat pentru ilustrații din autocolantele de geam cu model de vitralii pe care le vedea acasă când era mică, iar acum îi amintesc de ”starea de confuzie perpetuă a copilăriei pe care am vrut să o redau și în această carte.” Și a reușit foarte bine ❤️

Cartea va avea și un eveniment de lansare pe 21 martie, la Librăria Humanitas de pe Lipscani. La eveniment va participa și Svetlana Cârstean, alături de cele două autoare - poate ne vedem acolo! 😍 (Încă nu știu la ce oră este, dar vă anunț eu când aflu.)

Mama mea e un Nuștiuce Haizisăizic, 2024

Text de Corina Dascălu, ilustrații de Marta Crețu

Editura Grafic

Acestea fiind zise, am încheiat și cu această ediție, ne revedem weekendul viitor. Să aveți o săptămână fantastică și o primăvară cu soare și energie bună! Și nu uitați: Cărțile Sunt Distractive! 💫 (chiar și când te fac să plângi :))

❤️Ana