Ah, ador săptămâna asta dintre Crăciun și Revelion, that magical time of the year when no work gets done, nobody knows what day it is and calories don't count :)). (Also, știați că are un nume? Twixmas 😁)
Dar știți ce e aproape la fel de magic și imersiv precum Crăciunul? William Joyce! 😍 Think ”Fantasticele cărți zburătoare ale d-lui Morris Lessmore”, care a inspirat și o vitrină pe vremea librăriei. Sau ”Odiseea lui Ollie”, una din cărțile mele preferate pentru 9-10 ani.
William Joyce (autorul - a nu se confunda cu William Joyce propangandistul nazist, no connection here) este un fel de vrăjitor multimedia: a scris și ilustrat peste 50 de povești, a fost implicat în numeroase filme petru copii (printre care Toy Story și A Bug's Life), a câștigat mai multe Emmy-uri și un Oscar - Best Animated Short Film pentru The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore (2012). Dar azi suntem aici să discutăm despre posibil cea mai cunoscută serie pe care o creat-o: Guardians of Childhood, publicată la noi la Arthur ca ”Străjerii Copilăriei”, în traducerea Iuliei Arsintescu.
”Oare Moș Crăciun și Zâna Măseluță se cunoșteau?” Asta e întrebarea pe care a pus-o într-o zi Katherine, fetița lui WJ. Ca un bulgăre de zăpadă, întrebarea asta s-a lipit de una pe care scriitorul o avea deja în minte - oare de ce știm atât de puțin despre viețile acestor personaje în a căror existență copiii cred din tot sufletul? Așa s-a născut seria Guardians of Childhood.
Seria ar trebui să conțină până la final 12 titluri: 7 picture books (povești ilustrate) care detaliază povestea personală a fiecărui gardian și 5 romane care dezvoltă povestea lor comună - cum s-au întâlnit și cum s-au aliat împotriva dușmanului Pitch Black.
Dar cine sunt acești gardieni? În primul rând Nicholas St. North, fost bandit, actual colportor de jucării și voie bună.
E. Aster Bunnymund, care nu e nici pe departe iepurașul pufos de Paști pe care ni-l imaginăm, ci un iepure badass, descendent al legendarilor Pooka, maestru ciocolatier și inventator al artelor marțiale.
Apoi Toothiana - mica zână zburătoare care conduce o armată de mini-fairies, însărcinate să adune în fiecare noapte dințișorii de lapte de sub pernele din întreaga lume (dințișori extrem de importanți, pentru că în ei sunt stocate amintirile cele mai importante din copilărie!).
Sandman, născut Sanderson Mansnoozie, cunoscut ca Sandy, protectorul somnului și al viselor frumoase.
Jack Frost, spiritul iernii și al distracției, creatorul de ghețușuri și motorul săniilor.
Și ultimul (dar de fapt primul din istorie): MiM, The Man in the Moon, întâiul Străjer și cel care i-a ales pe ceilalți.
Împotriva cui luptă Străjerii? Dușmanul lor (și al veseliei) este Pitch Black, personajul negativ care nu vrea decât să înlocuiască visele cu coșmaruri și să fondeze un imperiu al temerilor.
”I am driven by whim, circumstance, enthusiasm and the insatiable need to create an alternative reality that amplifies my hopes and purges my demons.” William Joyce
Ce-mi place mie la cărțile astea? În primul rând, premisa. Ador ideea că există o echipă de supereroi a căror misiune e să protejeze cu orice preț Copilăria cu tot ce înseamnă ea: inocență, bucurie, încredere în supranatural, curaj, prietenie și un endless sense of fun.
Apoi poveștile - complexe și originale, pline de aventură și uneori pericol real, scene care te țin cu sufletul la gură. ”The best children's books have a frisky, subversive intelligence”, spune WJ, iar această convingere este evidentă în tot universul Străjerilor. Personajele sunt nuanțate, nu există 100% bun sau rău (vă vine să credeți că Moș Crăciun a fost tâlhar la început? Iar Pitch Black are un backstory care s-ar putea să vă înduioșeze inima - răul, sau mă rog, comportamentele rele vin de undeva :) Se simte din lectură că WJ este un gânditor vizual, romanele se citesc ca un film, aproape vezi în fața ochilor ce se întâmplă.
Îmi place că nu există nicio ”damsell in distress”, personajele feminine Katherine și Toothiana sunt niște luptătoare neînfricate și lipsesc cu desăvârșire scenele sau caracterele zaharisite, de care copiii se plictisesc imediat. Îmi place că este un univers extensiv și detaliat care mereu te lasă cu impresia că mai ai ceva de descoperit. De asemenea, ador ilustrația! (V-am spus oare că WJ a ilustrat și coperți pentru New Yorker?)
"We will watch over the children of Earth,
Guide them safely from the ways of harm,
Keep happy their hearts, brave their souls, and rosy their cheeks.
We will guard with our lives their hopes and dreams,
For they are all that we have, all that we are, and all that we will ever be."
Oath of the Guardians
Unde am mixed feelings: la... lectura în sine. Eu am început cu cartea a doua, ”Iepurelius D. Pascal și Ouăle Războinice în centrul Pământului” și mi-a fost foarte greu să urmăresc toate personajele cu nume ciudate - sunt foarte multe! Fiecare carte începe cu lista personajelor, dar sincer nu m-a ajutat prea mult. Pe de altă parte, pe măsură ce am făcut mai mult research despre tot universul Străjerilor mi-a devenit din ce în ce mai ușor. Also, povestea este foarte palpitantă, dar scriitura în sine nu mi se pare grozavă - parcă lipsesc detalii, parcă unele scene care ar fi trebuit să aibă profunzime sunt plate, le lipsește ceva. Cred că aici se vede că WJ este ilustrator în primul rând, se joacă mai bine cu imaginile decât cu vorbele, cel puțin în romane. (La Odiseea lui Ollie nu am simțit deloc asta, ba dimpotrivă, mi s-a părut un text profund și foarte insightful.)
La Arthur găsiți acum primele 3 romane din serie, dar, nu știu de ce, cartea 1 a apărut după cărțile 2 și 3. Poate dacă începeam cu prima ar fi fost altceva.) În română, North este Nicolaus Miazănoapte, Toothiana e Dențiana, Pitch Black este Catran. Nu știu dacă o fi de la mine, traducerile numelor în sine mi se par bune, dar cumva am impresia că sunt mai ușor de reținut și urmărit în engleză.
Sunt foarte curioasă cum vor fi traduse numele celorlalți străjeri - oare Sandman va fi Moș Ene? :D (Nu prea e deloc moș la comportament :)). Iar pentru Jack Frost nu știu dacă există vreun echivalent la noi.
În schiiiimb, ce puteți face este să începeți prin a ”citi” poveștile ilustrate, care sunt pentru copilași 6+ aș zice. N-au fost traduse la noi, dar le găsiți pe cele 3 apărute până acum în varianta originală pe YouTube, read-alouds cu tot cu ilustrații?
But hey, there's more! 😍 Ați văzut Rise of the Guardians? E unul din filmele mele preferate, obligatoriu de urmărit la fiecare Twixmas :D. Este povestea în care Jack Frost devine Străjer și nu, nu repetă acțiunea din cărți. WJ este un artist multimedia, ceea ce înseamnă că a creat produse complementare care funcționează ca un puzzle.
Ca orice film bun pentru copii, și Rise of the Guardians răspunde la întrebări profunde: cine sunt? (”what is your center, Jack Frost?”) De unde vin? Care este rolul meu în viață? Sunt în stare să accept o misiune importantă? O să vă facă să râdeți, să plângeți, să vă amintiți cum este să fii copil și să vă întrebați și voi: what is my center, de ce fac ceea ce fac, ce vreau să creez în lume? Întrebări foarte bune pentru începutul de an, zic eu 😊
Ca să nu mai spun că distribuția este excelentă - îi include și pe Jude Law și Alex Baldwin 😍
La sfârșit, încă un mic treat pentru voi! 😍 (Asta e problema mea, când găsesc un subiect interesant nu mă mai pot opri 🤦♀️)
Știți cum se numea prima carte a lui WJ? ”Billy's Booger” - o compunere scrisă de el ca temă în școala primară. Sfătuit de o profesoară să scrie ”about what you know”, WJ a scris o poveste despre un băiat, Billy (asemănarea nu e întâmplătoare), care ura matematica (same 🤷♀️), dar într-o zi trece printr-un eveniment supranatural în care mucii lui dobândesc puterea magică a cifrelor! 😲 - iar viața i se schimbă radical.
Povestea a fost apoi publicată sub numele ”Billy's Booger: A Memoir (Sorta) By William Joyce and His Younger Self” și o puteți urmări integral pe YouTube. Conține și facsimilul ediției originale! 😊
Am încălecat pe un Ou Războinic și am spus povestea așa! 💪
N-am ales tema săptămânii acesteia din întâmplare. Da, a venit în primul rând pentru că tocmai am revăzut ”Rise of the Guardians” - dar și pentru că m-am gândit mult zilele astea la ideea de străjer al copilăriei. Jobul ăsta de străjer e unul pe care ar trebui să ni-l asumăm cu toții: să avem grijă de magie, de visele și visurile celor mici, să creăm spațiul în care ei să-și poată trăi copilăria, să-i lăsăm să creadă în lucruri imposibile (six impossible things before breakfast, vorba lui Alice). Și ar trebui să ne dăm voie să facem asta nu doar pentru copiii din jurul nostru - dar și pentru copilul nostru interior! ✨ (dacă sunteți abonați la newsletterul ăsta, sigur-sigur aveți unul 😊)
O să fac o magie pentru ca în 2024 să ne dăm cu toții mai mult timp pentru asta.
❤️ Ana
PS: Aproape uitasem: Secretariatul Moșului și-a încheiat misiunea pentru acest an! ✅ Am expediat aproape 200 de cărți poștale, ultimele au plecat pe 27 decembrie (cele care au ajuns în cutie între 21 și 24 decembrie). Dacă ați scris Moșului, sper că v-a și răspuns. Dacă nu, secretariatul se redeschide în decembrie viitor. (Cu poate mai mult timp și pentru un making-of adevărat 😉)