Post-Bookfest cu 3 cărți superbe 😍 [8+ ani]

și ChatGPT ca reading buddy 🤷‍♀️

Jun 02, 2025

Hello you lovely people! 🤗 Vă scriu la finalul unui Bookfest foarte frumos, de unde m-am întors și eu, ca mulți dintre voi, cu un teanc de noi achiziții (plus câteva cadouri, pentru care mulțumesc oamenilor de la Humanitas Junior și Seneca ❤️)

Și cu un rezervor reumplut de energie bună, de la cele 2 evenimente în care am fost speaker (inclusiv lansarea lui Maurice! 😍) și mai ales de la întâlnirea cu copii pe care îi știam din librărie când erau mici - și acum sunt mari! 😳 omg, timpul trece (deși în mod surprinzător eu nu îmbătrânesc. din principiu :))) Și cu copii care citesc acest newsletter 😍😍 (Mara, dacă citești asta, să știi că m-am super bucurat să ne cunoaștem 🤗)

Așaa. Deja s-au publicat mai multe liste de noutăți și haul-uri de Bookfest, pe care vi le recomand în special pentru cărți ilustrate, pentru copii mai mici:

✨ Cristina Ionică | @bibliotecaluibebe

✨ Alina | @lecturicualina

✨ Laura Frunză | Blogul unei cititoare de cursă lungă

✨ Smaranda | @citeștecunoi

Eu am decis să fiu o persoană matură la Bookfest-ul acesta, așa că m-am dus cu o listă de la care am reușit să mă abat maximum 10%. De ce? Păi în primul rând pentru că încă n-am apucat să citesc nici măcar tot ce am cumpărat la Gaudeamus în decembrie. În al doilea rând (și chiar mai important), există viață, cărți și reduceri și după Bookfest. Și nu are niciun rost să te bucuri în bulk, o dată, de o singură ocazie de shopping, când poți să-ți faci un wishlist și să îți creezi un pic de timp să îți dorești ceva, nu să cumperi imediat.

În al treilea rând am hotărât să nu mai cumpăr cărți ilustrate pentru copii foarte mici decât dacă sunt cu adevărat superspeciale pentru mine. (Așa că da, s-ar putea să vedeți ceva mai puține variante de lectură pentru sub 6 ani pe aici, de acum încolo 🤷‍♀️) Nepoții mei au crescut, nu mai am ce face cu ele și unde să le mai țin, și în plus categoria mea preferată a fost mereu 7+ ani - de la cititori începători în sus. So, cred că la târgul ăsta a fost prima dată când am ajuns la Cartea Copiilor și Portocala Albastră fără să cumpăr nimic 🙈 - deși, ca de obicei, rafturile lor sunt superbe în întregime ❤️

Da’ hai să vedem și ce am cumpărat, totuși 😁

💫 Pădurea Vrăjitoarei Mici

O nouă bijuterie de la Frontiera, că altfel nu-i pot spune :)). Nu am obiceiul să citez de pe blurbs, dar o să fac o excepție:

În fiecare zi, Tati o ia pe Pisicone de mânuță și pleacă împreună prin pădurea din apropierea casei, o mică oază de sălbăticie în inima orașului.

Cât el citește un pic cam plictisit din cărticica lui de oameni mari, fetița stă de vorbă cu plantele și animalele în limba lor tainică, adâncindu-se într-o lume de mistere care se întredeschide numai spre cei cu inima curată.

Am crede că este doar o poveste fantastică, însă realitatea e că această carte este o minienciclopedie deghizată sub forma unei istorii fermecătoare. Da, Pisicone, fetița-licornă, vorbește cu toate vietățile pădurii, animale și plante, și acestea îi răspund. Însă din conversații aflăm nenumărate lucruri interesante (de ce plantele urăsc plopii, cum trăiesc și se înmulțesc păianjenii și melcii, ce e aia sternhalma, cum rodesc scorușii și cum se pot mânca (sau bea!) scorușele. Și asta e doar prima parte a cărții, că n-am apucat încă să o termin.

De fapt cred că mai corect este: e o poveste care pune pe realitate filtrul curiozității și al imaginației, și răspunde întrebărilor de mai sus în mod tandru și poetic (nu mereu concret - de aia recomand să faceți ce am făcut eu, și anume să citiți în compania lui ChatGPT. Vorbesc foarte serios. Cum vă întrebați care-i faza cu scorușele sau dacă într-adevăr curcanii zboară, întrebați pe cineva care știe, și anume AI-ul 🤷‍♀️).

Dar uite ce nu poate să facă AI-ul și probabil n-o să poată niciodată: să redea în cuvinte tandrețea caldă dintre tată și fiică, să inventeze cuvinte și explicații pe care nu le găsești în dex-uri (”dacă cineva bea prea mult cidru de scorușe, se îmbețește și mintea i se face prostănacă”), să te împingă să meditezi asupra modului în care omul rupe ritmul natural al naturii.

Desigur, jumătate din plăcerea citirii e dată și de ilustrațiile și conceptul grafic SPLENDIDE, create de Ioana Pârvan. Rar vezi o carte lucrată cu atâta iubire și atenție la detaliu la fiecare pagină. Ilustrațiile sunt în roșu și negru, iar la lansare Mihai Buzea a spus că este o coincidență, n-are nicio legătura cu Stendhal. Daaar… dacă ești atent…. tatăl citește o carte despre un misterios Fabrice del Dongo… care este un personaj din Mânăstirea din Parma! un roman de Stendhal! ha! v-am prins, vrăjitorilor! 💪 Full disclosure, am aflat asta tot întrebându-l pe ChatGPT ce-i cu Fabrice ăsta 🫣, pentru că eu n-am citit Stendhal (încă?)

Dar ador când găsesc Easter eggs într-o poveste, iar aceasta oferă multe 😍

Însă, revenind la obiectul-carte și cât de frumos e: pe lângă desenele care susțin texul și în layout-ul efectiv, catea a fost publicată în condiții grafice excelente dpmdv. Are un format perfect, nici prea mic nici prea mare, hârtie de calitate, un font frumos și perfect dimensionat, copertă flexibilă cu clapete. Este o perfecțiune de carte și vă recomand din suflet să o cumpărați. Este potrivită pentru 7+ ani, conform editurii, dar nu cred că are limită de vârstă superioară.

Also: dacă tot faceți o comandă la Frontiera, adăugați și Povestea cu lupul, prima apariție din colecția Mic Roman de acum câțiva ani, o poveste super amuzantă pe care am tot recomandat-o și re-recomandat-o, eu una o recitesc periodic de câte ori am chef să mă distrez.

Pădurea Vrăjitoarei Mici
de Mihai Buzea, ilustrații și concept grafic de Ioana Pârvan
Editura Frontiera

Îți place articolul? Trimite-l unui alt iubitor de cărți! Mulțumesc 🤗

Știți că deviza mea e aia cu ”cărțile sunt distractive”. Dar realitatea nu e mereu distractivă, iar unul din rolurile cărților - și al artei în general - este să ne aducă și mintea, și emoția față-n față cu partea întunecată a vieții.

Acest album de benzi desenate este rezultatul unui proiect ce și-a propus să transpună istoria Holocaustului la nivel local și să recupereze diversele manifestări ale Holocaustului în România. Autorii au lucrat în 10 județe cu mai multe echipe de elevi care au devenit co-autori ai scenariilor de bandă desenată. În fiecare județ, episoadele rezultate au fost subiectele unor expoziții. Iar toate expozițiile sunt acum cuprinse între aceste coperte, în plus cu poveștile pogromurilor din București și Iași.

Evident, un copil (preadolescent, probabil) are nevoie să știe ceva informații despre WWII, nazism și Holocaust înainte să înțeleagă albumul. Însă cărțile de genul ăsta fac exact ceea ce mi-a lipsit mie în școală, ca să mă conectez cu istoria: transformă cifrele și informațiile seci în povești ale unor oameni ca mine și ca tine, cu care poți empatiza.

Empatia, înțelegerea și compasiunea față de cei care sunt altfel decât noi sunt dpmdv cele mai importante skill-uri pe care ar trebui să ni le dezvoltăm - copii și adulți - în ziua de azi. Noi, oamenii, nu mai suntem cei mai deștepți. (Modelele AI cele mai recente sunt mai inteligente decât 98% din oameni - nu încă mai inteligente decât Nicușor Dan, dar nici mult nu mai au :)). Nu mai suntem cei mai productivi - pentru că, spre deosebire de roboții prezenți sau viitori, noi avem nevoie și să mâncăm, să dormim + să mai stăm la o bârfă ca să fim productivi la muncă :)). Daaar în mod sigur suntem (sper să rămânem!) singurii care pot simți ceva, pot traduce ceea ce simt în cuvinte și pot astfel să-și transmită emoțiile. Ăsta e skill-ul care o să transforme lumea asta deșteaptă în care trăim într-o lume (și) mai bună, în umila mea opinie. Și îl exersăm cu povești, inclusiv cu povești dure care ne fac să ne rușinăm de trecutul nostru istoric.

Fiecare ”expoziție” din album conține, înainte de banda desenată, și introducerea cu date istorice pentru context. Cred că este un must-have în biblioteca istorică, la fel ca și Istorii din ‘89 în benzi desenate.

Au fost lângă noi… 12 povestiri despre Holocaustul din România
Ana Bărbulescu , Marius Cazan , Alexandru Florian , Petre Matei , Roxana Popa
Benzi desenate de Octav Ungureanu
Editura Polirom

💫 Pisica și Diavolul

Ceva mai light (dar nu prea!) la final: o mică poveste pe care James Joyce i-a trimis-o într-o scrisoare nepotului său, Stephen. Este o mică legendă franțuzească, reinterpretată cu un ”aer” irlandez, despre un pact cu diavolul făcut de om… dar împlinit, împotriva voinței sale, de o biată felină.

Nu prea e deloc o poveste de noapte bună, iar editura conștientă de sensibilitatea preșcolarilor contemporani o recomandă pentru 7+ ani (deși destinatarul original, Stephen, n-avea decât 4 la momentul la care a primit-o ☺️). Poate fi un subiect bun de discuții cu copilașii mai mari - cine pe cine păcălește? atenție la condiții atunci când cineva îți promite ceva - etc. Dar overall poate fi și… un pic scary :)). (Vino-încoa, pisimâțo!…. Hai, că te ia dracu’! OK, în franceză, cum a fost păstrat în carte, doar cu traducere în subsolul paginii, nu sună chiar așa amenințător.). În fine, cred că e o carte la care ai nevoie de mult umor în lectură și o mare doză de ironie și joacă.

Însă ”vedeta” cărții nu este povestea, ci ilustrația absolut splendidă 😍.

Lelis este un artist brazilian multipremiat care a îmbrăcat povestea în acuarele vibrante, care aproape că prind viață în pagini. Desenele beneficiază de formatul landscape al cărții - toate ilustrațiile sunt tip spread, întinse pe ambele pagini, ceea ce creează așa un feeling de film. (Ca să nu mai zic că un râu așa lat, cu un pod așa lung, avea nevoie de tot spațiul ăsta.) Culoare, textură, atmosferă și mișcare - ilustrația transformă cartea din ceea ce ar fi putut fi o poveste înfricoșătoare într-o istorioară inedită și plină de vervă.

Ah, și să nu uit: podul din Beaugency chiar există. Cu tot cu legenda aferentă 😁

Pisica și Diavolul, James Joyce
fragment dintr-o scrisoare scrisă în august 1936; publicată prima dată în 1957 într-un volum de corespondență
Traducere de Radu Paraschivescu
Ilustrații: Lelis
Editura Humanitas