😍 Giveaway pentru voi! (și 5 cărți finaliste la Cărturino)

... între care veți găsi și una care nu prea mi-a plăcut 😳

Hello you lovely people! 🤗

Mi-a fost dor de voi. În ultimele săptămâni nu prea am apucat să scriu nimic pentru sufletul meu, nici să citesc cine știe ce (în afară de cartea asta pentru adulți, o poveste cu marea calitate că te smulge complet din cotidian și te ține cu sufletul la gură până o termini). Ahh, și Gașca lui Mircea Pricăjan, din care mai am ff puțin - dar so far este pariul meu pentru cea mai bună carte de literatură pentru copii a anului trecut la Cărturino. (Aș vrea să menționez că și anul trecut a câștigat cine credeam eu, anume Iris, just saying 😎. Pe de altă parte anul ăsta încă n-am reușit să ajung la zi cu titlurile, în special la categoria copii mari, deci mai vedem.)

Vorbind de Cărturino, gala de premiere este pe 23 mai, așa că luna asta o să încercăm să vorbim despre finaliști. Acestea sunt aaaproape toate titlurile (doar unul lipsește, ghiciți care) în toată splendoarea lor, bine păzite de bibliotecarul rezident:

Also: oamenii de la Cărturești au fost super super drăguți și mi-au trimis un pachețel de cărți (dintre nominalizate) pentru voi! 😍 Adică o să facem un giveaway, detalii la final, o să îl ținem simplu, că în perioada asta avem cu toții parte de suficient rollercoaster emoțional.

Dar până atunci, am încălecat pe-o șa și am început să citim, că numai mâine nu-i 23 mai și ne-o ia juriul înainte 😳

Așa cum știți, că v-am mai spus, avem de-a face cu 20 de titluri - 10 la categoria ilustrate (aka copii mici) și 10 la categoria literatură (aka copii mai mari). Evident, toate sunt literatură, iar cele pentru copii mai mari sunt și ele un pic ilustrate, dar să nu ne pierdem în detalii, că în industria asta categorisirile sunt foarte messy 🤷‍♀️

💫 Petrache Poenaru și războiul împotriva petelor de cerneală

Ați auzit de Motanul Oscar? Ei bine, este un motan de la Corint Junior care are norocul să aibă un anturaj format din cei mai cunoscuți și influenți oameni de știință și inventatori români. Cum ar fi… Petrache Poenaru, românul care a patentat ”condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se el însuși cu cerneală” (nume care confirmă dpdmv că românul chiar s-a născut poet). Mă rog, patentul a fost înregistrat la Paris ca ”la plume portable sans-fin, qui s’aliment elle-même avec de l’encre”.

Pe scurt, cartea ne spune următoarele: Petrache Poenaru, fost secretar al lui Tudor Vladimirescu, iubește să învețe și să scrie, dar urăște petele de cerneală. (Pauză ca să le explicăm copiilor cum se scria cu peniță, toc și călimară.) În călătoriile lui la Viena și Paris pentru studii, Petrache este mereu chinuit de ideea de a inventa un ”instrument de scris pe care îl poți folosi fără să te mânjești cu cerneală”. Însă lumea râdea de ideea lui, oameni care se credeau mai deștepți decât el îi aruncau priviri neîncrezătoare, iar invenția trebuia prezentată și susținută cu bani care nu cresc în copaci. Dar după mari eforturi, sute de planuri și schițe, nopți nedormite etc, Petrache reușește să-și patenteze creația în Franța. Dar hei, oamenii sunt răi și îi tot căutau nod în papură - ba că se înfundă, ba că la ce bun. Abia mai târziu americanul Waterman, făcând mici modificări tehnice”, se face cunoscut drept părintele stiloului. Dar noi știm de la cine a pornit totul!

Ce îmi place la cartea asta: ilustrațiile Dianei Tivu. Textul, ca să fiu sinceră, mi se pare și alambicat, și plat. Nu văd relevanța paragrafelor despre Tudor Vladimirescu (dpmdv cartea e cam pentru 6-8 ani. Apreciez detaliile și nota de subsol, dar cred că la vârsta asta copiii habar n-au despre Revoluția din 1821 și aceste amănunte doar încarcă povestea.)

În plus, îmi lipsește… nu știu, detaliul, emoția - de unde i-a venit ideea? ce mai putem sugera despre el ca om, în afară de faptul că a fost secretarul lui TV și a inventat un condei? (Întâmplător, PP a fost un polimat, un intelectual cu influențe în multiple domenii și - fun fact - primul român care a călătorit cu trenul! Aflăm o parte din informații într-un fel de postfață de 2 pagini, dar nu în poveste.)

Însă cel mai tare mă zgândăre acest clișeu: iată, un român a inventat ceva de la zero (fals, existau deja prototipuri nebrevetate de stilou cu rezervor, invenția lui PP este o îmbunătățire variantelor existente), dar în ciuda tuturor strădaniilor (nu este clar exact cum s-a străduit, if at all), nu a reușit să-l transforme într-un business (=nu a reușit să facă în așa fel încât condeiul să fie produs pe cale industrială). Însă a venit apoi americanul Waterman care, „cu mici modificări tehnice”, a transformat invenția românului nostru într-o afacere. Dar noi știm de la cine a pornit totul!

Dacă eu aș spune povestea lui Petrache Poenaru copiilor, aș vrea să știe așa: că a fost un om inteligent și inventiv, cu multiple interese, care a căutat o soluție la o problemă reală: ceva care să facă scrisul mai ușor. Că stiloul pe care îl folosim azi n-a fost inventat de o singură persoană, ca aproape nimic altceva - inovația nu se întâmplă într-un vacuum și să faci un lucru mai bine este la fel de valoros ca și să creezi ceva din nimic. Că Waterman a corectat apoi problema esențială a condeiului portăreț: a rezolvat problema scurgerilor de cerneală, schimbând modul de alimentare (nu chiar o mică modificare tehnică, dacă mă întrebați pe mine). Că între brevetul lui Poenaru și invenția ulterioară a lui Waterman au trecut 59(!) de ani, ani în care industriile și tehnologia au evoluat, ceea ce sigur a ajutat la debutul producției de stilouri în masă. Și, da, Petrache Poenaru a rămas doar cu brevetul lui*, iar Waterman a fondat The Ideal Pen Company și a devenit un antreprenor bogat.

(*Istoria consemnează că Petrache Poenaru nici nu a insistat foarte mult să-și transforme brevetul în venituri, ci a preferat să se întoarcă în România unde ”să se dedice școlii și științei”, cum au notat cronicarii la moartea lui.)

Și aș mai vrea să știe că lumea e un loc prietenos unde invențiile sunt o muncă de echipă, iar de multe ori ai nevoie și să fii la locul potrivit, la timpul potrivit.

Un detaliu care mi s-a părut foarte drăguț și pe care nu l-am prea văzut la cărți pentru copii până acum: are semn, o mică panglică atașată de copertă 😍

Petrache Poenaru și războiul împotriva petelor de cerneală

de Alina Bâltâc, ilustrații de Diana Tivu

Editura Corint Junior

Vârsta recomandată: 6-8 ani

💫 Un autobuz condus de Urmuz

Vorbind de stilouri, știți ce se scrie cu stilouri? Poezie. Și știți cine se pricepe foarte bine la poezie? Copiii. Cartea aceasta se prezintă ca ”o foarte simpatică introducere în literatura română de avangardă”, dar de fapt e un foarte simpatic și simplu joc.

Urmuz (poetul absurd 😍) conduce un autobuz plin de cuvinte, iar la fiecare frână bruscă acestea se bulucesc și vin în față unele peste altele, mereu în altă ordine, amestecate fără sens - însă șoferul vede o poezie în orice aranjament! Practic, o frază din ”Ismail și Turnavitu” este întoarsă pe toate părtile, spre amuzamentul cititorilor (sperăm). Cartea împinge la multe jocuri cu și de cuvinte, aveți pe ultima pagină și câteva sugestii de la Oana Moraru, și cred că e un bun exercițiu de detoxifiere mintală și pentru adulți. De asemenea, pentru că sunt multe cuvinte (repetate) scrise în majuscule, poate servi și la un mic exercițiu de citit.

Sunt multe detalii jucăușe în ilustrație, care dpmdv că oferă mai multe mici momente de surpriză și încântare decât textul. Un singur lucru mă nedumerește însă: de ce cuvintele nu purtau centuri de siguranță în autobuz? Și când i-a oprit polițistul, de ce nu i-a amendat pentru asta? 🤔 (pregătiți niște răspunsuri bune, că sigur o să vă întrebe copiii)

Un autobuz condus de Urmuz

Olina Ortiz, ilustrații de Oana Ispir

Editura Univers

Vârsta recomandată: 3-5 ani, 6-8 ani

💫 Vrăjitorița Jazzmina

Vorbind de absurd, știți ce este absurd? O vrăjitoare care descoperă că poate să facă și ea singură tot ce face bagheta magică (pe care o pierduse cine știe prin ce lume :/) și-și înregistrează ghiorăielile burții flâmânde, pentru că sunt o muzică tare frumoasă. Ori un personaj căruia îi cresc nasuri și-n urechi, dacă nu le șterge repede cu batistuțele anti-nas. Un luminiș cu copaci fosforescenți. Sau un vârșolț care vrea să-ndese toate lumile în propria-i cămară, ca să perceapă o taxă de trecere. Poate o salată de pimpernele? (rețeta clasică, cu suc de pampelmuze, evident) Enfin, toate acestea sunt ingredientele unei povești cu magie și încurcături, rezultatul unor întâlniri de joacă între domnul Florin Bican și ilustratoarea Andra Calligaro și copiii din școala gimnazială Lucian Blaga.

În luminișul cu copaci fosforescenți, băietanul căzut din senin peste zimbor își mai venise în fire.
– Dă-mi, nene, drumu’, că nu ți-am făcut nimic, s-a rugat el de zimbor.
– Da’ de ce-ai sărit pe mine? l-a luat zimborul la rost.
– Nici eu nu știu cum am ajuns aici, l-a lămurit băietanul. Îmi făceam treaba la bâlciul din piața mare...
– Asta în ce lume e? l-au întrebat într-un glas zimborul și motanul.
– Cum adică în ce lume? s-a mirat băietanul. Că doar nu-s mai multe.
– A, ești de pe Terra, a bombănit zimborul dezamăgit.

O poveste super simpatică și plină de detalii delicioase, începând cu vrăjitorița cu cel mai frumos nume din lume. ❤️

Și, ca în toate textele domnului Florin Bican, eu una mă bucur mult de… bucuria dânsului în a folosi limba română prin multe cuvinte și expresii pe care nu le întâlnești la tot pasul: pezevenghi, bâlci, estimp și altele asemenea. Știu că există și școala de gândire care consideră că textele pentru copii ar trebui să folosească limbajul contemporan pe care îl folosesc și ei, în viața de zi cu zi. Personal nu ader neapărat la acest punct de vedere - cărțile sunt o vacanță din viața de zi cu zi, dacă pleci în vacanță și mănânci 100% tot ca acasă, ratezi un fragment din farmecul vacanței dpdmv 🤷‍♀️

Vrăjitorița Jazzmina

de Florin Bican, ilustrații de Andra Calligaro

Vârsta recomandată: 6-8 ani

Din lista de finaliste ilustrate, mai avem încă 2 despre care am vorbit deja:

💫 Uimitoarea călătorie a spiridușului Scorțișoară de Andreea Răsuceanu, ilustrată de Anca Smărăndache

💫 Descântece de bune maniere de Ionela Hadârcă, ilustrată de Veronica Neacșu

So, ce credeți, care din cele 5 titluri de azi are șanse la trofeu?

😍 Cadoul pentru voi de la Cărturești

Și a venit și momentul pe care îl așteptam: the giveaway! 😍 Ca să câștigați trebuie să dați un share pe facebook și să scrieți ”iată cel mai tare newsletter de cărți pentru copii, abonați-vă chiar acum”… ha! păcăleală! Nu, nu asta trebuie să faceți :)).

O să fie simplu. Ca să participați, trebuie să

✓ fiți abonați la newsletter - de orice fel

✓ lăsați mai jos un comentariu care răspunde la întrebarea: Care a fost cea mai frumoasă carte pentru copii pe care ați citit-o în ultimul an?

Premiu: un pachet de 5 cărți dintre finalistele Cărturino, un mix între ilustrate + cărți pentru copii mai mari. Premiul va fi expediat prin curier oriunde pe teritoriul României - știu că unii din voi nu locuiesc în țară, așa că vă rog să vă asigurați că aveți la cine să le primiți aici 🤗

Tragerea la sorți o să o facem pe 20 mai, cu 2 zile înainte de gala de premiere de pe 23, iar câștigătorii vor fi anunțați aici și prin e-mail.

Cam atât pentru azi. Arrivederci, succes să trecem cu bine cu toții peste următoarele săptămâni de emoții și nu uitați: cărțile sunt distractive! 💪 (și salvatoare, de multe ori).

❤️ Ana