Ce facem cu copiii care nu vor cărți?

Cum să creștem cititori din piatră seacă :))

Ia spuneți voi, dragii Moșului, ce ați primit de Crăciun? ”Offf! Iar cărți!” se aud din background vocile ușor iritate ale nepoților mei, care sperau la ceva mai palpitant.

Așa cum probabil mulți din voi știu, eu n-am copii (asta fiind și sursa mea principală de ”sindrom al impostorului” legat de acest newsletter 🤷‍♀️), iar, de când nu mai am librăria, nici nu mai am la îndemână un public considerabil pe care să ”testez” cărțile care-mi plac. Doar cei trei nepoți ai mei de 5, 9 și 10 ani - despre care aș vrea să spun că sar în sus de fericire de fiecare dată când primesc o carte nouă. Dar nu. Sunt niște copii perfect obișnuiți, cu diverse (alte) pasiuni, care citesc zilnic, mai de plăcere, mai de nevoie - dar niciunul nu se dă peste cap cu cărțile.

Eu și 2/3 din familia minoră, în noile noastre outfit-uri AB612 💫

Și știți ceva, este absolut ok așa. Am văzut mulți părinți care se simt vinovați că „nu au reușit să-i facă pe copii să citească”, și dpmdv presiunea asta, chiar ne-verbalizată, nu e deloc productivă. Da, este foarte folositor pentru un copil să fie cititor - ajută la focus, la dezvoltarea vocabularului, la imaginație și la multe altele. Dar lectura nu este un scop în sine, ci doar una din metodele de a crește oameni curioși, empatici și creativi. Iar mulți dintre copiii care "nu citesc" ajung mai târziu cititori pasionați tocmai pentru că n-au asociat niciodată lectura cu presiunea și obligația.

Daaar… pentru că cititul e una din marile plăceri ale vieții și cu cât învățăm mai devreme plăcerea asta, cu atât mai bine… unul din rolurile noastre de adulți, părinți, exemple, mentori, profesori, ce vreți voi este să găsim idei creative ca să antrenăm mușchiulețul lecturii. În speranța că va crește. Și dacă nu va crește, asta e, măcar noi am încercat.

”Să începi cu asta, o să-ți placă, e foarte distractivă!” (eu, întinzând un „Lordul Ler” proaspăt despachetat - I shop my own reccommendations :)))

”Păi pentru tine toate cărțile sunt distractive” (Carla, 5 ani, neîncrezătoare)

”Și pentru tine?”

”Nu.”

So, în primul rând, gata cu vina, stresul și sentimentul de ”insuficient” când vine vorba de copii și cărți! Buun, acum că am înlăturat această problemă (adică am pregătit terenul pe care vom planta semințele din care sperăm să crească pofta de lectură), hai să vedem cum putem face cititul distractiv din nou.

Cum îmi imaginez eu că arăt în timp ce scriu acest newsletter =))

Ce-aș face eu ca să le cresc copiilor pofta de citit

💫 Aș ”vinde” cărțile

Cu alte cuvinte, nu ajută deloc să le pui o carte în mână și să îi trimiți la ei în cameră. În schimb…

• ”la cartea asta am râs în hohote, hai să-ți citesc partea mea preferată” (insert fragment amuzant SCURT care să-i lase ”wanting for more”

• ”e despre un băiat care e fix ca tine, are tot 8 ani și nu suportă să fie dezordine, n-o să-ți vină să crezi ce face…”

• ”e super tare, dar e pentru copii ceva mai mari ca tine, nu știu dacă ar trebui s-o citești…”

• ”hai să-ți arăt ceva ce n-ai mai văzut la vreo carte…” (arată un detaliu interesant de construcție, un pop-up, o ilustrație deosebită, o textură diferită)

• ”știi că după cartea asta au făcut și un film / o să facă și un joc?” (creează un context mai mare)

• ”e cartea / autorul preferat al lui…” (insert numele unei persoane pe care copilul o admiră)

Cheia nu este să convingi, ci să stârnești curiozitatea copilului suficient încât să vrea să descopere singur. (Și să te rogi să-i chiar placă apoi cartea :))

💫 Aș lăsa peste tot prin casă, în mod strategic, cărți

…cât mai atrăgătoare (cu titluri intrigante, ilustrații ieșite din comun etc), în așa fel încât copilul să aibă mereu la îndemână o carte. Știți cum, atunci când vrei să slăbești, trebuie să înlături din mediul și câmpul tău vizual toate snack-urile care te-ar putea deraia? Este exact același principiu, dar invers :)). În felul ăsta se creează o normalizare a cărților ca parte din viața de zi cu zi (nu mai țin doar de școală, doar de mersul la culcare), iar copilul are ocazia să descopere singur ce îl interesează, ceea ce îi creează un sentiment de autonomie.

Cărțile pop-up sunt fragile, dar mereu fascinante. Aici o ediție splendidă The Nutcracker, pe care Moșul i-a adus-o nepoatei mele de 10 ani.

💫 Aș crea un ritual săptămânal

în care, timp de o oră, toată lumea din casă citește. I-aș da un nume palpitant de genul ”Consiliul Poveștilor” sau ”Societatea Cititorilor Secreți”, ceva care să implice treabă serioasă, dar misterioasă. Ce e important:

• să fie un ritual sacru, la aceeași oră, în aceeași zi, nu mutat de colo-colo în funcție de alte activități

• să fie cozy - perne, fotolii, ceai cald, poate niște prăjiturici speciale pe care le avem doar cu această ocazie

• să fie device-free - toată lumea, inclusiv părinții, își lasă telefoanele în altă cameră

• pentru copiii mai mari, fiecare citește ce dorește (și da, este ok și să asculți un audiobook la căști în timp ce desenezi)

• să fie relaxat, ca un fel de oră suspendată, de vacanță - fără lecturi obligatorii pentru școală, teme sau alte ”must do”-uri

• sunt bineveniți și prieteni ai copiilor, atâta vreme cât respectă regulile Societății

• detalii care fac acest ritual special: un salut special la intrare, ”artefacte” folosite doar în timpul acestor întâlniri (de exemplu, un set de căni dedicat), un moment solemn de deschidere / închidere (de exemplu, aprindem o anumită veioză sau o lumânare) etc. Ideile nu au limită aici! Dar să nu fie prea multe, că devine prea complicat de implementat, unul-două coduri speciale ajung.

💫 Gamification

Aș crea un joc legat de citit care să stimuleze și să-i facă pe copii să simtă că avansează. (Ce NU aș face aici: nu aș da bani / dulciuri pe număr de pagini citite, cum am auzit că se mai face. Studiile au demonstrat, pe bune, că atunci când faci un lucru pentru o recompensă externă, îți pierzi plăcerea de a-l face. Serios.)

În schimb…

• aș crea un sistem de genul ”când ai citit 5 cărți dintre acestea, ești pregătit pentru acestea”. Aș pune în camera copilului o mică bibliotecă de 3-4 rafturi verticale, cu cărțile ordonate pe rafturi de jos în sus, în ordinea ”dificultății”. I-aș spune că este pregătit pentru cărți din raftul 2 doar în momentul în care a citit cel puțin 5 din raftul 1, și așa mai departe. Aș sărbători fiecare upgrade de raft cu o ieșire la înghețată.

• aș face un carton bingo cu 5x5 pătrățele, și în fiecare o provocare (adecvată vârstei copilului): Carte de aventuri. Carte de un autor român. Carte interactivă. Carte în versuri. Și așa mai departe. I-aș dărui copilului o ștampilă specială cu numele lui sau un simbol care îi place - un unicorn, o stea - și, de fiecare dată când a citit o carte de bingo, va ștampila pătratul. La finalul ediției bingo, sărbătorim la înghețată! (Puncte bonus pentru părintele care face un bingo de cărți pentru el însuși - leading by example :D)

• the streak: provocarea să citești 10 minute pe zi, în fiecare zi. Aș lua / cumpăra un calendar simplu, iar fiecare zi în care copilul citește singur 10 minute se marchează cu o stea. La 30 de zile neîntrerupte, sărbătorim la înghețată! (Da, facem ce facem și mergem la înghețată :))). Este super satisfăcător să vezi cum completezi un calendar cu steluțe zilnice 🤩. Cheia este să fie un challenge foarte simplu (5-10 minute de citit, nu o jumătate de oră) care să fie ușor de îndeplinit.

Și-am încălecat pe o șa… și v-am spus ideile așa. Sper că v-ați simțit inspirați - și dacă aveți și alte idei despre cum stimulăm și facem lectura distractivă, lăsați-le în comentarii! 😁

Să avem un 2025 liniștit și bogat în povești - și pentru noi, și pentru cei mici. Vă las mai jos și unul din citatele mele preferate dintr-una din autobiografiile mele preferate (ador genul jurnale/memorii/corespondență/biografie :)). Citat care descrie, de altfel, și beneficiul principal al cititului din punctul meu de vedere: acela de a deschide porțile către Posibil 😍

Un sfârșit de an grozav să aveți, și ne revedem în 2025!

❤️Ana