Bine v-am găsiiiit! 🤗 Vine vara - deși nu prea pare dacă te uiți pe geam ☔️ - și cu ea o serie de evenimente care mai de care mai tentante pentru cei mici și nu numai.
În doar câteva zile începe Bookfest! 😍 Sărbătoarea cărților, abia aștept. Păziți-vă portofelele (sau pregătiți-le, după caz :)), se anunță o serie fantastică de lansări și noutăți pentru toate vârstele. Scriitoarele De Basm tocmai au trimis o ediție specială dedicată Bookfest-ului în care aflați ce ne așteaptă, vă recomand să o parcurgeți și să vă luați notițe 😍
Și btw, dacă veniți la târg sâmbătă dimineața pe la 11:30, sigur ne vedem! La standul Humanitas Junior o să se lanseze ”Aventurile Dragonului Maurice” de Adriana Ștefan și Ana Groszler, iar eu m-am infiltrat printre vorbitori! 😍 Vă zic de pe acum că am citit deja povestea și e grozavă 😉
Vineri s-au decernat Premiile Cărturino! 😍 A fost, ca și la prima ediție, un eveniment minunat, foarte cald și cozy, ca o petrecere de familie. Mulțumim, Cărturești, pentru ideea premiilor, pentru organizare și găzduire și cam pentru tot ce faceți pentru literatura ro ❤️
Așaaa. Cele 2 mari câștigătoare sunt 2 cărți despre care încă n-am vorbit aici, așa că asta este o ocazie foarte bună. În mod festiv, am făcut și niște filmulețe pentru ele :))
💫 Cartea ilustrată pentru copii a anului: Vreau să fiu invizibil
Undeva la intersecția între nuvelă grafică, bandă desenată și album ilustrat se află povestea asta mică și delicată, născută în mintea unui băiețel care s-a săturat să fie agasat de fratele mai mic: cum ar fi să fii invizibil, în așa fel încât toată lumea să te lase în pace - dacă tot nu contezi chiar așa de mult?
Este o carte în care emoțiile complexe ale copilului - furie, iubire, speranță, bucurie, răzbunare, mulțumire - se împletesc și sunt exprimate atât prin cuvinte (nu prea multe), dar mai ales prin ilustrație. Vizual, e perfectă - știți cum sunt unele cărți la care simți că fontul sau culoarea scrisului nu se potrivește cu restul? ei bine, la asta totul e armonie.
Cred că aproape oricine se poate recunoaște în drama cât se poate de reală a lui Toma, băiatul care suferă pentru că se simte nevăzut și exact de-asta devine invizibil… însă aceasta nu e soluția. Povestea are, bineînțeles, un final fericit și o ultimă pagină minunată, un tablou de familie plin de căldură. Asta și-a dorit Toma cel mai mult și cred că asta ne dorim cu toții.
Text și ilustrații de Dan Ungureanu
Editura Arthur
💫 Cartea de literatură pentru copii a anului: Comoara lui Harap Alb
Asta e una din cărțile pe care nu apucasem să le citesc înainte de gală, așa că recunosc că am fost un pic dezamăgită în primele minute că n-a câștigat favorita mea. Daaar sâmbătă dimineață la cafea am zis ia hai să recuperăm lecturile întârziate și am deschis-o… și n-am mai putut să o las din mână! Este o poveste splendidă, în care realul (copii de 12-13 ani perfect obișnuiți, cu telefoane mobile și program școlar strict) se împletește cu ceea ce credem noi că este imaginarul (Harap-Alb, Spânul, Gerilă și Ochilă…) într-un mod atât de natural și credibil încât nici nu-ți dai seama când se face trecerea de la o lume la alta.
Și cred că ceea ce ne învață de fapt cartea asta e că trecerea nici n-ar trebui să existe - pentru că fantasticul e aici lângă noi, dacă avem ochi să-l vedem și urechi să-l auzim ❤️
Ah, și să nu uit - cea mai frumoasă surpriză de la finalul cărții a fost legătura cu o legendă cunoscută, legenda Țării Luanei din Munții Buzăului (o fi legendă sau istorie? 🤔) Și da, cartea va deveni film, abia aștept.
PS: poate o fi ciudat, dar mie mi-a plăcut foarte mult paginarea la cartea asta. E tipărită cu un font serifat, foarte ușor de citit, nici prea mare nici prea mic - poate e un detaliu ciudățel, dar eu una am apreciat estetica și funcționalitatea paginii :))
de Mihai Mănescu, ilustrații de Bianca Bratu
Editura Humanitas Junior
În plus, s-au mai acordat și cele două premii speciale:
💫 Premiul Librarilor: Descântece de bune maniere, de Ionela Hadârcă, ilustrații Veronica Neacșu, Editura Cartier - despre care am vorbit aici.
💫 Premiul Copiilor: Marele Ciulică, text și ilustrații de Nicolae Popa, Editura Prut, despre care sigur o să vorbim la un moment dat.
💫 Zidul din mijlocul cărții
N-am mai vorbit de mult de povești simple și distractive de care se pot bucura și cei mai mici cititori, așa că iată una! Este o cărticică isteață, aproape interactivă, în care un mic soldățel inofensiv trăiește în partea stângă a cărții. O parte liniștită și sigură, protejată printr-un zid gros (aflat, desigur, la mijlocul cărții) de partea dreaptă, prin care se perindă tot felul de amenințări: un rinocer, un tigru, ba chiar - o, nu! - un căpcăun amenințător! Cu siguranță cel mai periculos lucru aflat în cealaltă parte!
Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa. Jumătatea din stânga se dovedește a nu fi chiar așa de sigură, în vreme ce jumătatea din dreapta… hei, se pare că e mult mai distractivă! E foarte amuzant că putem urmări și înțelege întâmplarea cu un pas înaintea super naivului soldățel, iar pentru orice copilaș e distractiv să se simtă mai deștept decât personajul.
La bază, este o mică lecție despre depășirea propriilor frici, despre prietenii care te așteaptă unde nici cu gândul nu gândești și despre a scăpa de prejudecăți - totul explicat într-un mod pe care-l înțelege instinctiv și un pitic de grupa mică.
Zidul din mijlocul cărții / The Wall in the Middle of the Book, 2018
Jon Agee
Traducere din limba engleză de Vlad Zografi
Editura Vlad și Cartea cu Genius
💫 Hoțul de cuvinte
O cărticică (nu doar) haioasă, cu o poveste interesantă. Autorul german Hans Joachim Schädlich s-a născut în 1935, într-un mic oraș din Saxonia, și s-a format ca lingvist în fosta Germanie de Est. A fost un disident foarte activ politic, refuzând clar propaganda și militând mereu pentru dreptul la liberă exprimare. Atitudinea lui critică față de regim i-a blocat și accesul către publicarea lucrărilor sale. În 1976 a semnat un protest public contra cenzurii, în urma căruia a fost concediat, hărțuit și în cele din urmă expulzat în Berlinul de vest. Dar probabil că dezamăgirea sa cea mai mare a venit în 1992, când a avut acces la propriul dosar și a aflat că propriul său frate, istoric de profesie, fusese informator Stasi timp de 20 de ani.
Cu aceste informații în minte, să ne întoarcem la Hoțul de cuvinte, singura sa poveste pentru un public tânăr. Pe scurt, elevul Paul întâlnește un personaj dubios, Filolog, care se oferă să-i facă toate temele pentru școală pentru un preț mic: Paul urma să-i dea… anumite cuvinte. În prima săptămână, Filolog îi ia prepozițiile. Apoi verbele la toate formele, în afară de infinitiv (original, nu? :)) Apoi, câte o consoană pe ici pe colo. Subtil, doar câte puțin, elemente lingvistice care nu par prea importante - însă, fără ele, Paul devine incapabil să se exprime, nu mai este înțeles de cei din jur, își supără părinții, își pierde prietenii, iar viața lui devine imposibilă.
Dacă facem un pas înapoi și ne uităm la contextul în care a fost scrisă povestea asta în 1980, înțelegem că este o parabolă despre cenzură și despre prețul tăcerii. ”O lecție de gramatică, dar și de demnitate”, cum au descris-o criticii în Germania. Și un bun suport pentru discuții despre dreptul la liberă exprimare.
Editura recomandă cartea pentru 8+ ani (nu știu dacă la vârsta asta un copil poate înțelege prea bine ce sunt acelea prepoziții, consoane sau infinitive, dar cu câteva explicații textul poate fi parcurs ușor.) Este o cărticică foarte scurtă, doar vreo 60 de pagini scrise cu dimensiune mare de font și puține ilustrații, necartonată - poate trece neobservată foarte ușor. Dar merită un pic de atenție și un pic de reflecție pe întrebarea de pe coperta 4: Cum te poți înțelege cu ceilalți dacă nu poți folosi toate cuvintele?
Hoțul de cuvinte / Der Sprachabschneider, 1980
de Hans Joachim Schädlich, ilustrații de Amelie Glienke
Traducere din limba germană de Monica Grigore
Editura Paralela 45
Acestea au fost cărțile pentru azi! Să aveți o săptămână grozavă și ne vedem zilele viitoare la Bookfest. Până atunci, să nu uităm niciodată deviza noastră: Cărțile sunt distractive! 💪
❤️Ana