Unpopular opinion: nu cred că e chiar ESENȚIAL pentru copii să iubească să citească. Nu e sfârșitul lumii dacă nu citesc, am în jurul meu exemple de foști copii care n-au citit nici abecedarul complet la viața lor și acum, la 40+ ani, au reușit ca antreprenori, medici sau programatori.
(Ca de obicei, dacă n-aveți chef de părerile mele despre viață, scroll mai jos pentru un film, sper, simpatic + câteva recomandări de carte 😊)
Mi se pare mult mai important să-și trăiască viața lor de copii - adică să aibă parte de experiențe diferite, să fie liberi să se joace, să alerge prin natură, să se minuneze de tot felul de mărunțișuri fără sens pentru noi, să se împrietenească unii cu alții, să se certe, să se împace, să-și urmeze curiozitatea, să-și asume mici riscuri pe măsura lor, să cânte și să danseze, să trăiască bucurii și tristeți din acelea sănătoase pentru vârsta lor.
Însă (”aici intervine un ÎNSĂ”, vorba lui taică-meu, the master of all debates :)) - cred că e un mare mare câștig pentru un copil să învețe să citească din copilărie. Și când zic ”să învețe să citească” nu vreau să spun ”să fie în stare să lege literele în cuvinte și cuvintele în fraze”. Vreau să spun să învețe să citească cu un ochi critic, să cântărească tipologiile și acțiunile personajelor, să simtă că e investit emoțional în poveste, să aprecieze ilustrația bună, să fie sensibil la muzicalitatea unor paragrafe bine construite. (Toate astea fiind, desigur, skill-uri care se construiesc în timp.)
Cu alte cuvinte, să experimenteze plăcere atunci când citește - și cu cât înțelegi mai mut, cu atât plăcerea e mai mare. Pentru că, dincolo de avantajele cognitive etc., acest hobby dobândit devreme e una din cele mai sigure (și ieftine, dare I say) modalități de a avea plăcere în viața ta până la finalul ei.
Mă gândeam zilele trecute că într-un fel cititul este precum schiul. Eu nu am învățat să schiez când eram mică, învăț acum, ca adult. (Zic învăț pentru că, deși de ani întregi tot mă târâi pe pârtiile de începători, încă nu pot spune cu încredere că știu să schiez.)
Ce să vă spun, este foarte greu, cel puțin pentru mine. În ianuarie am fost în vacanță la schi alături de un grup de familii cu o ceată de copii între 4 și 8 ani. Îi invidiez sincer pe copiii ăștia care sunt pe pârtie de la grădiniță și acum, după 20 de zile adunate de schi în toată viața lor, coboară niște pante inaccesibile pentru mine, cu o bucurie și o plăcere pe care eu nu o să le obțin probabil niciodată pe o înclinație peste 15%.
Cam așa cred că e și cu cititul. Cu cât cultivăm plăcerea și bucuria unor ”pante mici” din copilărie, cu atât ca adulți reușim să accesăm și să ne bucurăm de texte mai complexe și de scriitură mai de calitate. Ok, cititul ne face mai deștepți și mai empatici, ne extinde vocabularul, ne ajută la atenție și focus (în special în aceste vremuri în care attention span-ul mediul al omului a ajuns la 8 secunde - mai mic decât al unui peștișor de acvariu. Serios.). Cititul are o serie de beneficii demonstrate pentru sănătate - printre altele, reduce stresul, ajută somnul și apparently protejează împotriva Alzheimer.
Dar dincolo de toate astea e FUN, nu? Cam despre asta este, în opinia mea, Ziua Lecturii :)
To prove my point, iată mai jos o povestioară dintr-una din cărțile mele preferate, Fabule de Arnold Lobel ❤️
Eiii, v-ați distrat sau nu? :)) (Sper că da.) Și iată și 5 tipuri de cărți care pot să ne ajute să cultivăm a sense of fun in reading la copiii noștri:
Cărți interactive. Pot fi și cărți cu clapete pentru copii mici (știu că de obicei sunt pentru copii mici dar să știți că și cei mai mari, de 7-8 ani, sunt de multe ori fascinați de ele. Jos cu categorisirile pe bază de vârstă! :)) Dar și cărți cu text interactiv, unde copilul își poate construi singur povestea.
”Tati, te rog, adu-mi luna de pe cer” de la Eric Carle (mi-e f greu să-mi dau seama care e preferata mea de la EC, dar asta sigur e în top 3) - este în primul rând o poveste duioasă despre un tată care îi aduce fetiței literalmente luna de pe cer și în al doilea rând o carte foarte ingenioasă, care se desface în toate direcțiile ca să ilustreze dimensiunile ”reale” ale…. scării de care ai nevoie ca să ajungi până la lună, de exemplu :D. Cartonată integral
”Dragă Grădină Zoologică” de Rod Campbell, o altă bijuterie cartonată care conține numai pachete de la Zoo, ale căror ușițe trebuie deschise ca să descoperim ce animale sunt înăuntru. Endless fun pentru copii mici-mici.
”You Choose Fairy Tales” face parte dintr-o serie de 5 cărți You Choose în care cititorul este invitat să aleagă: ce fel de erou vrea să fie? care sunt puterile lui? cu ce fel de villain vrea să se bată? Posibilitățile de creat povești sunt nelimitate, practic cartea e un joc.
Cărți în versuri - copiii sunt foarte sensibili la felul în care sună cuvintele, chiar și atunci când încă nu le înțeleg.
”Țac Pac Bum Bum”, alfabetul în versuri muzicale în care toate literele se urcă în cocotier.
Orice volum de Carmen Tiderle, care scrie probabil cele mai smart, funny și obraznice versuri din literatura românească pentru copii și de asta este irezistibilă ❤️
”Cu cizmulițe de mălai” de Constanța Buzea (ca și toată colecția Versocicleta de la Arthur)
Bandă desenată. Cred că într-o bună zi toate benzile desenate vor ieși la un protest și pe toate bannerele o să scrie ”ȘI NOI SUNTEM CĂRȚI, VREM DREPTURI” :)) Am văzut de multe ori părinți care evită să cumpere BD din preconcepția că ”nu sunt cărți adevărate”, ceea ce e complet greșit. Există în ziua de azi și romane grafice de adulți extrem de sofisticate și subtile, iar în cele pentru copii povestea e multi-layered, cu nenumărate detalii în stratul de ilustrație.
Seria ”Puiu și Vulpoi” de Sergio Ruzzier, două cărți tip bandă desenată care cuprind fiecare câte 3 povestiri inspirate din viața de zi cu zi a doi prieteni foarte diferiți :). Nu numai că sunt foarte amuzante și cu lipici la copii (sub 6-7 ani, aș zice), ci sunt și speciale din punct de vedere grafic - ”undeva la intersecția dintre banda desenată americană și școala sieneză de pictură”. Un stil care în mod sigur creează atmosferă ❤️
”Marie Curie în căutarea luminii”, roman grafic și biografic, cu added bonusul unei povești adevărate (ceea ce mereu inspiră) și al unei lecții de istorie. O carte întunecată vizual care mie cel puțin îmi dă impresia unei proiecții la cinema.
Cărți în care ei se regăsesc. De ce credeți că ”Jurnalul unui Puști” are atâta succes? Pentru că toți avem un mic diavol interior care vrea să se oglindească undeva, dada, chiar și cei mai inocenți toddleri. De asta, copiilor le place mereu să vadă cum personaje ca ei au tot felul de aventuri și fac diverse năstrușnicii. Și da, unul din scopurile poveștii este ca ascultătorul să trăiască experiențe inaccesibile sau periculoase în lumea reală, prin intermediul unui personaj.
”Eu Tarzan, tu Neaclaus” este o poveste GENIALĂ la care am murit de râs - despre vacanță, despre cum îți poți convinge părinții că ai învățat o limbă străină și să ajungi astfel să le faci o farsă de pomină și despre cum copiii se împrietenesc dincolo de orice bariere lingvistice sau de altă natură.
”Dory Fantasmagory”, o serie grozavă despre cea mai trăznită, deșteaptă, plină de imaginație și îndrăzneață soră mai mică ever. Face tot felul de năstrușnicii, dar este mereu ea însăși.
”Sâmbăta când vine Sambo” (între timp a apărut și ”Sambo se întoarce”) - povestea unei creaturi neidentificate, Sambo, care apare impromptu în viața respectabilului domn Gambrino Berebum și o întoarce pe dos, deoarece Sambo are magica putere de a transforma tot ce-și dorește Berebum în realitate. Așa că atenție la dorințe! O poveste cu totul originală cu un personaj un pic răutăcios și foarte obraznic, dar în același timp mereu sincer și adorabil.
Cărți cu personaje adevărate care le pot servi ca inspirație sau exemplu de ce este Posibil. Cred că pentru mine acestea au fost de departe cele mai influente și până în ziua de azi ador să citesc biografii și jurnale. Also, aici aș pune și cărțile despre medii sau persoane diferite de ceea ce cunoaștem în viața de zi cu zi, cărțile care deschid inima și dezvoltă empatia pentru cei din jur.
În categoria asta sunt și cele 4 cărți din colecția Bare Roma (Eroi romi) al asociației Cu Alte Cuvinte. Fiecare descrie povestea de viață a unui activist sau artist rom (unul din ei este chiar foarte celebrul Connect-R). Acum, sincer vorbind textele în sine… sunt cam simpluțe dpmdv, sunt departe de a fi niște cărți ”fără pereche”, if you know what I mean 😉. Dar mie mi se pare foarte important să existe din ce în ce mai multe astfel de cărți în care și copiii diferiți (copii romi, copii grași, copii cu părinți divorțați, copii cu dizabilități și așa mai departe) să se poată recunoaște și să se poată vedea mari și realizați. Mi se pare o idee foarte bună această serie, așa că vă invit să o citiți gratuit pe site.
Acestea fiind zise, vă mulțumesc că ați citit până la sfârșit și că ați deschis din nou acest newsletter după ce am dispărut o lună. Mulțumesc și acelora dintre voi care mi-au trimis mesaje să mă întrebe dacă sunt ok - sunteți ffff drăguți! 💞 Sunt ok, doar încă mă organizez și mărturisesc că-mi ia ceva timp scrisul (na, rusty brain, n-am mai scris de mult timp) și încă și mai mult timp documentarea în sine. Also, am fost și afectată emoțional de săptămâna de schi :))
Nu mai fac promisiuni, dar ne ”vedem” curând. Să aveți o săptămână minunată, plină de povești frumoase!
Cât despre mine…
❤️ Ana
Benzile desenate sunt preferatele Evei, in prezent( inclusiv cea cu Vulpea si Puiul, Garfield). De asemenea adora seria “Micii Eroi” dar si cartile cu Peppa. :) Foarte bune recomandari! Ce diversa este/ a devenit piata de carte pentru copii!