Când hamsterii se îndrăgostesc și alte povești nostime [6-8 ani]

5 cărți cu umor fin pentru copii și părinții lor

Hello you lovely people! 🤗 Salutări de pe tranșeele unei răceli care nu mai trece 🙄 și bine ați venit la o nouă ediție a acestui newsletter care nu știu ce bine vă face vouă, dar mie clar îmi face viața mai frumoasă 😍

Azi avem 5 cărți potrivite, zic eu, pentru 6-8 ani. Ca întotdeauna însă, recomandările de vârstă trebuie aliniate cu ce îl interesează pe cel mic + nivelul lui de confort cu lectura. O parte din cărțile de mai jos ar putea fi prea mult pentru un copil care încă nu citește fluent, dar sunt idei bune pentru lectura împreună.

Pro tip: Când îi citești unui copil care deja știe literele, citește încet și lasă-l să urmărească textul cu degetul, pe măsură ce îl parcurgi (sau urmărește-l tu, ca să îi fie mai ușor). Also, poți încerca și lectura alternativă: un paragraf tu, un paragraf el, trei paragrafe tu, încă unul el... În orice caz, ce NU vrei să faci e să transformi un moment de conectare și feel-good într-unul strict de educație.

Așaa! Și acum să trecem la cărțile de săptămâna asta.

💫 Remarcabila rachetă, Oscar (Fingal O'Flahertie Wills*) Wilde

O poveste în care ai crede că personajele principale sunt niște artificii - mă rog, o rachetă luminoasă - dar nu. De fapt, adevăratele personaje sunt aroganța, incapacitatea de a vedea / accepta realitatea, ”găunoșenia” interioară (sper că ăsta e un cuvânt :)), lauda de sine complet nejustificată și alte ”calități” pe care nu ni le dorim - nici la noi, nici la copiii noștri :)).

Pe scurt, e vorba de o rachetă care, alături de alte efecte luminoase, urmează să fie lansată la nunta unui prinț. Dar, printr-un concurs de împrejurări pe care nu-l mai descriem (no spoilers!), ajunge udă și tristă să facă doar un mic fâs-fâss neauzit de nimeni într-o pădure. Însă, pe tot parcursul decăderii sale, racheta nu încetează să fie nesuferit de plină de sine și să se poarte superior cu toți cei din jur, artificii sau animale sălbatice, după caz.

Publicată în 1889 în colecția de povestiri The Happy Prince, ”Remarcabila rachetă” poartă stilul-semnătură Oscar Wilde: un umor fin, ironic (”...regele a poruncit să i se dubleze leafa pajului. Din moment ce nu primea leafă deloc, asta nu i-a fost de prea mare ajutor, dar era considerată o mare onoare și vestea a fost publicată în Gazeta Curții”), observații detașate, dar înțepătoare despre anumite comportamente (”regele răspundea mereu la întrebări adresate altora”), dialoguri spirituale și o satiră a timpurilor și moravurilor :))

- Chiar că am stat de vorbă, a zis racheta. Ai vorbit tu singură tot timpul. Asta nu e conversație.

- Cineva trebuie să asculte, a zis broasca, și mie îmi place să vorbesc numai eu. Asta mai salvează din timp și elimină posibilitatea disputelor. [...]

- Ești o persoană foarte enervantă, a zis racheta. Și foarte prost crescută. Îi urăsc pe cei care vorbesc despre ei înșiși, așa ca tine, când cineva ar vrea să vorbească despre el însuși, așa ca mine.

Povestea beneficiază de traducerea excelentă a Laviniei Braniște și de ilustrații foarte expresive, semnate de Anca Smărăndache. Și în mod sigur și părinții se vor bucura de lectura ei, pentru că așa cum a spus chiar autorul, poveștile lui au fost scrise partly for children, and partly for those who have kept the childlike faculties of wonder and joy.”

→ Remarcabila rachetă / The remarkable rocket, 1888

Oscar Wilde

Traducere din limba engleză de Lavinia Braniște

Ilustrații de Anca Smărăndache

Editura Cartier, colecția Codobelc

*ha! pariez că nu știați că avea atâtea nume :))

💫 9 poveşti cu mustăţi despre nişte hamsteri cu adevărat adevăraţi, Voicu Bojan

O bijuterie de cărticică! ❤️ Nu știu cum de am ajuns abia acum la ea, având în vedere că o am de când s-a lansat, dar este o bucurie și sigur o s-o recitesc. Să vă explic. Sunt niște povești cu hamsteri. Șmecheria e că sunt niște hamsteri absolut reali, hamsterii familiei autorului, iar întâmplările prin care trec sunt la fel de adevărate. Și, văzute prin ochii tatălui familiei, delicioase!

O să aflăm cum hamsterul Văcuța nu a reușit să facă muu, indiferent cât l-au antrenat copiii, cum Speedy evadează din cușcă (nu mi-e clar dacă înainte sau după căsătoria cu Bella, din care au rezultat 9 puiuți) și aproape moare de foame și sete, dovedind că viața în libertate nu e neapărat ce-i trebuie, cum Johnny se relochează în bibliotecă de unde e momit afară, în mod șiret, cu o hamsie, iar Murdărici se dovedește a fi un excepțional evaluator al nutriției familiei.

Este o carte cu ff mult umor, dar și cu multă sensibilitate și duioșie cumva, întâmplările sunt redate (și, sunt convinsă, trăite) cu multă iubire față de aceste animăluțe care, deși mici, ”au avut puterea de-a ne învăța multe și de-a ne colora viețile nouă, oamenilor”.

Cartea are și un format simpatic, mic și landscape. Mi-aș fi dorit sincer să aibă ilustrații mai multe, subiectele din poveste sunt foarte ofertante, dar, chiar și așa, e o lectură încântătoare care are puterea să se auto-ilustreze în imaginația cititorului.

Adevărata problemă este alta - după ce o să citiți asta, o să vă doriți hamsteri!

→ 9 poveşti cu mustăţi despre nişte hamsteri cu adevărat adevăraţi

Voicu Bojan, ilustrații de Paul Mureșan

Editura Humanitas Junior

💫 Găinării. Misterul urmei uriașe, Alexandra Goldillo

Nu știu cum e la voi în familie, dar la noi găinile sunt foarte populare :)) Ei, dacă vă plac găinile, misterele, SF-urile, benzile desenate, o să vă super placă această carte!

Plot: Aurica, găină inocentă, dar somnambulă, este răpită de extratereștri pentru a fi studiată, dar returnată pe pământ la fel de repede când se dovedește a fi mai mult gălăgioasă decât inteligentă.

Însă întâmplarea o face pe Aurica purtătoarea unei anumite superputeri - care generează un lanț de mistere - rezolvat ulterior de o echipă de alte găini foarte proactive - și încheiat cu o inițiativă antreprenorială care hopefully va asigura bunăstarea găinilor tot restul vieții. Scor final: extratereștii 0, galinaceele 1!💪

Nu o înfuriați pe Aurica, atâta vă spun.

Mi-a plăcut foarte mult pentru că e o poveste antrenantă, haioasă, suficient de activă încât să nu vrei să te oprești din citit. Și pentru că toate personajele (mai puțin extratereștrii, din motive lesne de înțeles :)) au câte un mic backstory explicat în medalioanele din primele două pagini.

Steluță pentru cititori începători: tot textul este scris în majuscule, așa că e o lectură cuceribilă și fără părinți, nu vă temeți.

→ Găinării. Misterul urmei uriașe

Alexandra Goldillo

Editura Arthur / miniGrafic

💫 Viață de câine, Kęstutis Kasparavičius

Kęstutis Kasparavičius este un autor/ilustrator pentru copii lituanian. A scris în jur de 65 de cărți pentru copii și a câștigat mai multe premii (sau măcar nominalizări) locale și internaționale. La noi au apărut doar 4 din cărțile lui, pe care le găsiți în colecția Mic, Dar Șic la editura Vremea. Poveștile lui au mereu ceva molcom și hâtru, un umor calm, ceva care te face să te oprești puțin din citit și să te gândești, în mod non-dramatic, la dedesubturile vieții.

Viață de câine este istoria simplă a unui cățel care face schimb de viață cu stăpânul. Într-o zi, blănosul Hămăilă decide că s-a cam săturat să fie câine. Așa că își ia viața în propriile lăbuțe și își desface frumușel lanțul (asta e partea care îmi place cel mai mult - odată ce decide să fie om, dobândește automat și abilitățile omului. Îmi amintește de citatul ăla motivațional - whether you think you can or you think you can't, you are right :)). Apoi intră în casă, unde îl convinge liniștit pe domnul Hămăescu, stăpânul, să-i ia locul în coteț.

Urmează o săptămână în care ambii experimentează viața în locul celuilalt și își dau seama mai bine de avantajele propriei existențe. La final, lucrurile revin la un normal îmbunătățit, î care Hămăilă nu va mai locui în coteț, ci în casă. Iar domnul Hămăescu are ”plăcuta surpriză să afle că dormise atât de frumos și corect la biroul lui toată săptămâna, încât fusese și avansat”.

Ilustrațiile sunt interesante, în stilul ușor de identificat al lui KK, realizate în acuarelă. Dacă te iei după cromatică și imagini, ai zice că este o carte de toamnă (ei, și după faptul că dl. Hămăescu cam îngheață afară în coteț), dar eu aș spune că e potrivită în orice sezon. Este o carte în care acțiunea e mereu amuzantă, surprinzătoare, însă textul e liniștit și natural, parcă auzi un bunic povestind. Ca să nu ratăm și latura educativă: este o poveste despre 1) a-l înțelege pe celălalt și 2) a-ți asuma responsabilitatea pentru viața ta, sau cel puțin mie așa mi s-a părut. Sunt curioasă ce părere aveți și voi, dacă ați citit-o. Vă las mai jos și un scurt fragment audio 🎧

→ Viață de câine / Šuniškos Dienos, 2017

Kęstutis Kasparavičius

Traducere de Claudia Drăgănoiu

Editura Vremea

💫Comoara din insulă, Mauri Kunnas

În general, mie îmi place mult Mauri Kunnas, în special poveștile de Crăciun (nu știu, poate sunt subiectivă, dar nimic nu e mai frumos decât Crăciunul din literatura nordicilor 🤷‍♀️) și cele cu Domnul Zăpăcilă care este adorabil. Aici avem însă o poveste de aventuri piraterești, o repovestire a romanului clasic ”Comoara din insulă” (Robert Louis Stevenson). Dacă nu ați mai avut de-a face cu acest autor, nu cred că asta ar fi prima mea recomandare.

Pe scurt: micuțul Jim, care trăia liniștit cu mama lui în hanul familiei, ajunge în mijlocul unei căutări - care se dovedește periculoasă - a unei comori ascunse într-o insulă îndepărtată. După o călătorie pe mare și ceva bătăi cu pirații undercover care se infiltraseră în echipaj, cei buni câștigă și cei răi sunt lăsați pe insula pustie.

Ce mi-a plăcut la carte: ilustrațiile. Mauri Kunnas desenează super detaliat, aglomerat chiar, însă asta oferă sute de detalii care îmbogățesc și dau viață poveștii. Stilul lui este, cum citeam pe site-ul editurii, ”la granița între carte ilustrată și bandă desenată” și mi se pare că asta adaugă foarte mult la factorul entertainment și la cât de mult poate ”primi” un copil de la carte.

De asemenea, mi se pare o poveste cu vocabular bogat, unde copiii pot întâlni cuvinte deosebite pe care nu au șansa să le audă în poveștile moderne: ”zăplaz”, ”goeletă”, ”voi tocmi echipajul”, ”gentilom”, ”palisadă”, ”ananghie”, ”slobod”, ”răzmeriță” și așa mai departe. Ok, poate n-o să le folosească prea curând, în afara cazului în care le vine ideea unei răzmerițe la grădiniță, dar sunt multiple studii care arată că expunerea la limbaj variat este corelată cu rezultate școlare mai bune. Plus că e distractiv! Mie îmi place să învăț cuvinte noi și sunt convinsă că și copiilor la fel.

Unde am rețineri: textul mi se pare foarte greu de urmărit. E un task major să transformi o carte de 200 de pagini într-o poveste ilustrată mult mai scurtă, ceea ce dpmdv a dus la un ”foarte-repede-înainte”, schimbări rapide de situație și multe personaje care apar unul peste altul, înainte să avem timp să ne obișnuim cu ele. Cartea are nevoie de o lectură mai înceată, în care copilul să se familiarizeze cu multele lucruri care se întâmplă pe fiecare pagină, altfel ajungem la final și nu ne dăm seama ce s-a întâmplat.

Extra steluță pentru părinții foarte grijulii: mai apar și expresii precum ”tacă-ți fleanca”, ”neghiob ești tu”, cuvinte pe care le folosesc pirații needucați care n-au cei 7 ani de-acasă. Nu copiii cu cărți în bibliotecă, da? =))

→ Comoara din insulă / Aarrresaari, 2012

Mauri Kunnas

Traducere din limba finlandeză de Sigrid Crasnean

Editura Cartea Copiilor

Acestea au fost cărțile de săptămâna asta. Dacă le-ați citit, spuneți-mi în comentarii ce părere ați avut - voi și copiii voștri! 😍 Sau dacă aveți alte recomandări de cărți pe care vreți să le vedeți în newsletter, puteți da oricând un reply la acest mail.

Nu uitați că sâmbătă, 24 ianuarie, ne vedem online la storytime-ul lunii ianuarie! (de altfel primul storytime online de când s-a terminat cu pandemia încoace). Toți abonații vor primi linkul de conectare cu câteva zile înainte. Abia aștept! (și am mari emoții). Dacă vreți să invitați pe cineva să se aboneze ca să ne vedem live, acum e momentul 💪

Să aveți o săptămână grozavă și nu uitați: Cărțile Sunt Distractive! 😁

❤️ Ana