5 cărți cu text puțin, dar poveste din plin [3-5 ani]

plus câteva idei despre cum facem cititul împreună mai vesel

Hello you lovely people! ❤️ Bine v-am regăsit la o nouă ediție din newsletter. Azi avem cărți pentru segmentul 3-5 ani (sau începând cu 3-5 ani) cu puține cuvinte și multă acțiune în ilustrație.

În ediția asta avem și o premieră, mă rog, un experiment - am introdus și niște secțiuni video în care puteți vedea cărțile. Cum s-a întâmplat: într-o noapte pe la 11, mă plângeam eu că trebuie să stau cu fundul pe scaun și să scriu, când mi-ar fi infiniiiit mai ușor să fac un video în care să spun ce am de spus. La care partenerul meu, care bag sama nu prea știe de glumă, a zis: păi dacă ți-e așa ușor, hai să vedem! A pornit telefonul și 15 minute mai târziu a zis gata, acum ai newsletterul. Spun asta numai ca să știți că a fost o filmare spontană, la lumina unei veioze care mi-a fost băgată în ochi, de-aia îmi stă părul așa 🙄

Din câte am observat, mulți oameni mari sunt un pic intimidați de genul ăsta de carte (sincer, și eu eram acum câțiva ani) așa că hai să începem cu câteva gânduri despre cum să le citim împreună cu cei mici. La fix cu Ziua Internațională a Cititului Împreună, care este chiar miercuri, pe 5 februarie! 😍

Cum citești o carte care nu prea are text?

Din experiența mea, noi, adulții, avem uneori tendința să abordăm lecturile pentru copii ca și cum am citi un ziar: rapid, concentrându-ne doar pe text, grăbiți să dăm pagina să vedem ce urmează. Și când ai doar trei cuvinte pe pagină poate fi cam nesatisfăcător pentru creierul adult.

Ce uităm însă este că un copil… nu știe să citească 😁. Copilul absoarbe cartea cu mai multe simțuri: vede ilustrațiile, pipăie paginile, prinde tonul vocii adultului, toate acestea fac parte din poveste pentru el. Momentul cititului împreună este în primul rând un moment de conexiune emoțională, siguranță și joacă, nu unul de educație formală.

Paranteză personală. Eu am citit povești copiilor pentru prima oară în 2019, în fosta mea librărie. La momentul respectiv veneam după o carieră corporatistă în care ținusem sute de prezentări pentru grupuri diverse - de până la câteva sute de persoane. Mereu mi-a plăcut să țin traininguri sau prezentări și n-aveam niciun stres, dar când am avut primul storytime… credeam că o să mor literalmente de emoție :)). Una este un consiliu de directori serioși care vrând-nevrând te ascultă, alta este o audiență parțial în pamperși care n-are nicio problemă să se ridice în mijlocul poveștii și să zică tare ”m-am plictisit” / ”dar când devine amuzantă povestea asta?” / ”vreau acasă”. (True stories, toate.)

Iată mai jos ce am descoperit eu că funcționează în a face cititul împreună mai interesant. (Deși absolut nimic nu garantează aplauze :))

• Mereu arăt ilustrațiile când citesc. Pare de la sine înțeles, dar am participat la mai multe evenimente la care actori invitați să susțină un moment de lectură pentru preșcolari au uitat de acest detaliu important.

• Citesc încet (ca ritm). Copiii au nevoie de timp ca să absoarbă totul: desenele și detaliile, dar și cuvintele. Poate unele cuvinte sunt necunoscute pentru ei, poate au atenția doar pe jumătate la poveste (perfect normal) - las povestea să se aștearnă pe urechile lor precum zăpada, încetișor.

• Încerc să intru și eu în poveste. Cititorul este un participant: e surprins, speriat, încântat, trăiește acțiunea alături de ascultător chiar dacă a mai lecturat textul ăla de 15 ori înainte. Emoția e contagioasă și emoția dă măsura plăcerii lecturii - nu informația.

• Pe cât posibil, încerc să dau viață textului cu voci, interjecții, ruperi de ritm, creșteri sau scăderi de volum și ce-o mai fi nevoie. Lectura pentru copii e un moment bun să ne dezactivăm simțul ridicolului - cu cât mai ridicol pentru adulți, cu atât mai distractiv pentru copii.

• Încerc să stimulez interactivitatea - întreb ce credeți că se va întâmpla, oare de ce e așa de dezamăgit ursulețul, dar tu ce ai face în locul lui etc. Atenție, întreruperile de acest gen sunt ok, dar nu trebuie exagerat cu ele, dacă la fiecare rând punem câte o întrebare se rupe povestea de tot.

• Fac mici pauze strategice - uneori e nevoie să lași un spațiu liber în care copilul să aleagă dacă vrea să pună o întrebare, să observe un detaliu, să-și spună părerea sau pur și simplu să aștepte să mergem mai departe.

• Nu oblig copilul să asculte - uneori e posibil să nu-i placă povestea, să n-aibă chef, să vrea să se joace în timp ce eu citesc - este ok. Obiectivul aici este ca mereu să asociem lectura cu plăcerea, nu cu datoria.

• Nu pun presiune pe mine și încerc să mă distrez :). Ceea ce vă doresc și vouă! ❤️

Ai primit articolul de la un prieten? Dacă îți place, abonează-te și tu la newsletter! 💕

Și iată că am ajuns și la cele 5 cărți pentru azi.

💫 Cameleonul, Eric Carle

Începem cu un clasic absolut - Eric Carle, un autor care probabil nu mai are nevoie de nicio introducere. Cărțile lui sunt adesea printre primele pe care le primește un bebeluș, pentru că sunt cartonate și rezistente la sute de răsfoiri entuziaste. Dar poveștile lui nu sunt doar pentru bebeluși.

"Cameleonul" este o poveste delicioasă despre un mic cameleon care, pe măsură ce cunoaște lumea, începe să-și dorească să fie precum celelalte animale: urs polar, vulpe, flamingo, elefant… Ba chiar ca un om cu pălărie și umbrelă. Însă ce să vezi, la final își dă seama că tot să fie el însuși e mai bine. (se pare că niciun alt animal nu e la fel de talentat la prins muște).

Este o cărticică tare frumoasă, citibilă de la prima către ultima pagină și invers, care ”pe dedesubt” este despre calitățile unice ale fiecăruia dintre noi.

Cameleonul / The Mixed-Up Chameleon, 1975

Eric Carle

Traducere din limba engleză de nu mi-e clar cine, nu scrie pe site

Editura Portocala Albastră

💫 Bâzzz bâzzz bâzzz, Byron Barton

O poveste tip "lanț" în care fiecare acțiune declanșează următoarea întâmplare într-un mod amuzant și surprinzător.

Totul începe cu o albină care bâzâie și înțeapă un taur. Ce face taurul? Sare și o ia la fugă, speriind o vacă! Vaca, la rândul ei, îi trage o copită nevestei țăranului care varsă tot laptele... și așa mai departe, într-un șir de evenimente care se înlănțuie perfect.

Deși pare simpluță la prima vedere, cartea este plină de detalii savuroase: expresiile personajelor se schimbă subtil, reacțiile lor sunt un pic neașteptate, iar finalul circular ne readuce la începutul poveștii într-un mod care surprinde și încântă.

”Sunt foarte influențat de desenele copiilor și poate copiii observă acest lucru”, declara autorul într-un interviu, și cred că acest stil de ilustrație copilăroasă face cartea și mai intimă cu cei mici.

Bâzzz bâzzz bâzzz / Buzz buzz buzz, 1973

Byron Barton

Traducere din limba engleză de Florin Bican

Editura Portocala Albastră

💫 Loc, loc, în bârlog! Nicola Grossi

Whaaa, ce bijuterie! ❤️ O poveste foarte palpitantă, spusă aproape exclusiv prin forme, culori și interjecții.

Ursul (cerc maro) se rătăcește de bârlog. Pornește să-l caute șiii… BADABUM! Cade-n vizuina vulpii (portocaliu). Merg împreună mai departe și…. RAMPAMPAM! dau de cuibul Broaștei (verzi).

Și tot așa, cu câteva cercuri și câteva linii, un film întreg se construiește în imaginația noastră.

Este o carte potrivită și sub 3 ani, simplă și genială, citibilă și răscitibilă, și o lectură perfectă pentru exersat vocile și interjecțiile 😄

Loc, loc, în bârlog! Orso, buco! 2013

Nicola Grossi

Traducere de Ioana și Florin Bican

Editura Povestela Ofir

💫 Cartea care îți citește gândurile, Marianna Coppo

O carte cu adevărat interactivă și minunat ilustrată. Doamna Iepure, o doamnă foarte cool cu papion, ne invită la un spectacol de magie (pe bune, o să vedeți). Ei bine, dacă un iepure-magician obișnuit scoate omuleți din pălărie, zboară, dispare sau își poate ține propriul cap în palmă… ăăă, lăbuță, un supermagicianiepure o să facă un lucru cu adevărat impresionant: ne va ghici gândurile! Și chiar o face.

Funcționează așa: alegem în secret un personaj din mulțimea de spectatori ilustrați, iar apoi, urmând instrucțiunile de pe fiecare pagină, cartea reușește să ghicească exact ce personaj am ales!

"Cum face asta?!" este întrebarea care va fascina copiii. Este genul de poveste care poate ține un copil ocupat hopefully cu orele, încercând să înțeleagă "magia" din spatele trucului. (Partea și mai bună este că, dacă se prinde de truc, poate apoi să-și creeze propria carte cu care să își uimească prietenii 😎)

Cartea care îți citește gândurile / The Book That Can Read Your Mind, 2024

Marianna Coppo

Traducere din limba engleză de Ileana Achim

Editura Frontiera

💫 Festinul domnului Verde, Javier Sáez Castán

”Abia poate avea sens pentru un adult, căci este prea ambiguă” - am citit într-un review despre cartea asta. ”Festinul domnului Verde” seamănă mai degrabă cu un album de artă decât cu o poveste pentru copii.

Povestea începe cu domnul Galben care se grăbește undeva. Apar apoi domnul Violet, domnul Albastru, domnul Brun și domnul Negru. Toți se îndreaptă spre casa domnului Verde, care i-a invitat la un festin special, ascuns în spatele unei uși cu o inscripție ușor de înțeles 😉 în limba latină.

Inscripția îi invită să descopere ”culoarea adevărată a lucrurilor”, dar îi și avertizează că este un drum fără întoarcere. Și într-adevăr după ușă descoperă o lume colorată, vibrantă, în care vor reveni apoi mereu.

Ilustrația este inspirată de Magritte și, din punctul meu de vedere, este un festin vizual :D (Ador și titlul.) Dacă însă povestea nu e suficientă, vă puteți exersa imaginația în zeci de feluri pe cartea asta. Cum se numea lumea domnului Galben? Dar a domnului Violet? Dar oare ei trăiau în aceeași lume pe care o vedeau diferit? De ce calea de după ușă e fără întoarcere? (once you see it, you can’t unsee it…) Ce-a spus fiecare în momentul în care s-a deschis ușa? Și așa mai departe, avantajul cărților cu dialoguri economicoase este că ele pot fi reinterpretate infinit, după fantezia noastră și vârsta ascultătorilor.

(Tabloul de Magritte de care vorbeam se numește ”Fiul Omului”, nu ”omul cu pălărie”. Aveți milă, era miezul nopții :)))

Festinul domnului Verde / La merienda del señor Verde, 2007

Javier Sáez Castán

Traducere din limba spaniolă de Florentina Hojbotă

Editura Arthur

Acestea au fost cărțile pentru azi, sper că ați găsit ceva ce v-a plăcut! 😍 Ne vedem și la finalul lui februarie la storytime live pe Substack - de data asta va fi pe 23 februarie, duminică. Dar vă mai anunț eu până atunci, plus că va trebui să alegem și povestea împreună, nu?

Să aveți o lună plină de povești frumoase, online și offline, în viața reală și în imaginație! Și nu uitați, cărțile sunt distractive! 😁

❤️ Ana