#1 Cum va fi aici + o carte-bijuterie pe care trebuie să o aveți
În care (încă) învăț cum se face un newsletter 😊
Bună! Eu sunt Ana și bine ați venit pe… la primul newsletter de pe Asteroid! N-o să mint, am emoții, e prima oară când trimit o scrisoare către 300+ oameni. Am recunoscut adresele multora dintre voi și sunt super fericită să vă ”văd” din nou, mă simt ca în weekendurile de la librărie 🤗. Mulțumesc!
Așaaa. Voiam să încep prin a povesti cum am decis să mă apuc de treaba asta, ca să știți la ce să vă așteptați :). (În caz că nu vă interesează asta, scroll până la final, unde am o surpriză book-related.)
De când am închis librăria, acum 13 luni, mi-am propus să păstrez în continuare ”influencingul” ( 🤷♀️ în lipsa unui cuvânt mai bun) din aria asta de cărți pentru copii. Dar m-au blocat mereu următoarele lucruri (sau credințe limitative, cum se zice în literatura de dezvoltare personală 😁):
Ideea că nu mai am o ”substanță”, ceva care să valideze părerile și review-urile mele. Până la urmă, cine sunt eu să vorbesc de cărți pentru copii, ca adult care nu mai are acum nicio treabă profesională cu industria asta și nici măcar nu are copii! (Sincer, treaba asta cu lipsa copiilor chiar mă încurcă - citesc eu cărți, dar orice aș face tot perspectiva adultului o am, și nu mai am de unde să fac rost de recenzii sincere de la adevărații cititori. În afara cazului în care îmi trimiteți voi! 😍)
Lipsa de timp. Legea lui Parkinson - ”work expands to fill the time you give it” - este 100% adevărată. Iar eu, din păcate, nu am învățat niciodată cum să pun niște bariere clare între muncă și non-muncă. (Dar lucrez la asta 😊)
Al treilea blocaj și cel mai puternic a fost că dacă reiau vreodată ceva din Asteroid trebuie să o fac ”așa cum trebuie” - cu tot ce nu a avut la prima ediție, adică niște obiective superclare, un buget strict, o hartă de proiect, un fel de business plan, chiar dacă nu mai e un business. Am o grămadă de fișiere, notițe și idei în acest sens, adunate începând din noiembrie anul trecut.
Well, recent am avut revelația că de fapt ceea ce făceam eu nu era decât să-mi construiesc un alt job, pe lângă cel pe care îl am deja. Și, ca să fiu sinceră, nu mai vreau alt job, sunt fericită cu cel actual.
Ce-mi lipsește mie acum nu e neapărat o carieră, ci un loc de joacă. Un spațiu lipsit de obiective și presiuni, un loc pentru ”unstructured play”. Asta am greșit eu în principal cu Asteroidul inițial - mi-am creat un loc de joacă nestructurată și m-am așteptat să funcționeze ca un business. Când l-am pierdut, cel mai important lucru care mi-a dispărut din viață nu a fost business-ul, ci... restul, nici nu știu cum să îi spun, the fun part :).
M-am luptat foarte mult timp cu această nevoie de joacă în viața mea, îmi spuneam tot timpul că nu e ok să ai 40+ ani și să ai nevoie în continuare de distracție ”din care nu câștigi nimic”. Dar ceea ce am învățat în ultima vreme este că nu poți fi altceva decât ceea ce ești, și gata. Împacă-te cu cine ești și dă-ți spațiu să te exprimi, că altfel o să trăiești în tristețe și frustrare până la adânci bătrâneți.
SO. Am luat curajoasa ( 💪 bravo mie! :)) decizie să fac un lucru din care nu-mi iese nimic, just for fun, și așa s-a născut acest adoraaaabil newsletter. Mulțumesc că ați ajuns până aici! ❤️
Iată la ce să vă așteptați de la el:
o să fie în fiecare sâmbătă, coz that's my play day :D
it will always be free, deși am înțeles că Substack-ul trimite niște notificări de ”make a pledge” sau așa ceva. Dacă mă lămuresc cum să le scot, o să le scot.
o să fie în romgleză, regret și încerc să o țin la minimum, dar realitatea e că așa vorbesc eu
o să conțină noutăți și minirecenzii de carte - în cea mai mare parte pentru copii, dar nu exclud și ocazionalele titluri pentru adulți care-mi ajung la inimă și la minte (adică fiction și nonfiction).
părerile sunt super subiective, sincere și doar ale mele. Nu am studiat literatura, nu am copii, nu lucrez în domeniu, nu sunt un megabookworm (citesc mai puțin decât mi-ar plăcea, ca să fiu sinceră, din cauza punctului 2 de mai sus). Deci sunt o necalificată, dar pe internet oricine are dreptul la o voce :))
o să mai conțină diverse gânduri de-ale mele, ca la început aici, dar do not worry, le puteți da skip, n-o s-o iau personal :))
... și orice altceva mi se pare interesant și exciting legat de cărți, povești, autori, ilustratori - principiul meu este că dacă mă entuziasmează ceva, i share! ❤️
Și încă un lucru foarte important. Eu cred fff mult că lectura și cărțile ar trebui să fie ceva supermainstream și să fie tratate ca atare. Cred că poveștile trebuie împărtășite casually, fără superioritate, fără nevoia de ”a educa”, fără să ne judecăm unii pe alții pentru ce citim și ce ne place - pur și simplu din entuziasm și bucurie, cum se împart prăjiturile 😁
Nu cred în conceptul de educație trimisă de sus în jos. Cred în distracție de la egal la egal, în joacă, în bucuria descoperirii și în a lăsa copiii să afle singuri ce le place și ce nu. Cred că există cărți bune și cărți proaste, dar gustul literar se formează imho exact ca și gusturile culinare - oferi opțiuni, iar după un timp copilul o să învețe singur ce e bun și ce nu e bun. Cred că există și junk literar, dar e fix ca la mâncare - dacă mânânci o dată pe lună o porție de cartofi prăjiți n-o să te îmbolnăvești, important e să nu mănânci zilnic.
Acestea fiind zise, thanks for coming to my TED talk! :)) Pentru că deja am cam lungit acest mesaj, în acest prim mail n-o să mai avem reviews. (Deși tocmai am primit de la Frontiera un pachet de noutăți splendide ❤️ și mai am din urmă mai multe titluri despre care îmi propusesem să scriu.)
Daaaar - am un anunț! Și un cadou! ⤵️
Marți seară, Editura Frontiera organizează la Seneca Anticafe o întâlnire cu Jurga Vile și Lina Itagaki, autoarele ”Haiku Siberian”. Dacă nu știți cartea, este un roman grafic minunat pe care toată lumea ar trebui să îl aibă în bibliotecă.
Este povestea adevărată a tatălui Jurgăi Vile, deportat în Siberia împreună cu familia de către regimul sovietic. E o poveste minunată, delicată și... înălțătoare cumva, clipe de grație luminoasă, copilărească, pe fundalul greu și întunecat al vieții din lagăr. Eu o iubesc, ar trebui să o aveți și voi, nu e o carte pentru copii mici în niciun caz (ca sidenote, trebuie să vorbim despre romane grafice! nu orice are desene este lectură de minori :)), dar e una din cele mai emoționante lecturi la care mă pot gândi. Cartea a colecționat o serie impresionantă de premii, iar ediția în limba română e o bijuterie în sine.
A apărut acum 2 ani la noi, iar la momentul acela am scris despre ea pe facebook și am povestit pe youtube (deși acum mă doare capul când mă uit la calitatea acelui video :))
So, marți seară de la ora 19:00 ne vedem la Seneca AntiCafe la o sesiune de autografe și povești despre carte. Toată lumea e invitată, nu ratați, o să fie un eveniment special! ❤️
Bun, acum vine cadoul. În pachetul pe care prietenii mei de la Frontiera mi l-au trimis (sincer mă calcă pe nervi expresia asta cu ”prietenii de la brandul X”, dar în cazul ăsta e real, chiar sunt prietenii me, puteți verifica, suntem fb friends :))) se găsește și un exemplar din Haiku Siberian 😍
Eu am cartea de 2 ani în colecția mea privată 😎, așa că m-am gândit că acest exemplar îl pot face cadou unuia dintre voi! (Dacă ați citit până aici, chiar meritați :)).
So: pe exemplarul nou nouț eu o să iau autografe de la autoare, o să adaug și eu ceva drăguț (pe altă pagină, nu pe aia cu autografele, nu vă faceți griji :)), o să pun un sticker cu ”citit și iubit” (pe coperta 4) și o să îl trimit unuia dintre voi! ❤️
Ce trebuie să faceți petru asta: dați-mi un reply la acest mesaj cu un gând, orice. Dacă v-a stârnit orice fel de emoție ce am scris eu, dacă aveți vreo idee sau sugestie pentru următoare subiecte, dacă vreți să-mi recomandați vreo carte. Aștept reply-urile până marți dimineață 🤗
Acestea fiind zise, să aveți un weekend minunat! (Și sper că totul o să funcționeze tehnic bine când dau send acestui mesaj 🫣)
Hugs! Și nu uitați, #CărțileSuntDistractive! 😁
Ana
Eu sunt aici stalker si iubitor de romgleza ta de pe vremea fabricii de jucarii! Si aveam nevoie sa citesc punctele scrise mai sus “de ce nu dar uite ca fuck it, i shall do it”, poate bag si eu cu ocazia asta in priza zeci de notes-potentiale-povestioare-de-substack-dar-daca-ma-judeca-cineva.
Si-mi tin pumnii la Haiku Siberian, fiindca am facut ravagii pe la alte edituri (m-am entuziasmat de Poptropica, de exemplu) si de la Frontiera nu a mai fost buget.
Hugs,
Milli
Ne este dor de Asteroid si de cartile minunate pe care le gaseam la voi! 🤗