#FriendsAndFamily: (36 de ani) & Zoe (5 ani), București

– Cum ați ajuns pe Asteroidul B 612?
Mă plictisesem să mă joc și am intrat pe Facebook, să pierd vremea până la următorul “mami”, ups ☺. Cineva din listă dăduse like unei pagini al cărei nume mi-a sărit în ochi, am intrat să văd ce și cum, mi-a plăcut și n-am mai plecat, ca să zic așa. Asteroidul e cam la cinci minute de mers pe jos de la grădiniță, așa că, pe scurt, n-a durat mult până ce Zoe s-a autoproclamat “expertă în librărie” (intampinand bucuroasă la intrare ceilalți copii și întrebându-i când pleacă după ce Ana începea să le arate și lor cărticele ☺).

– Când și cum ați început să citiți împreună?
Zoe avea ceva mai puțin de-un an când i-am luat primele cărticele cartonate, în format din acela tip acordeon (așa se numește oare?), care erau numai bune și de ros, cu ceva poezioare, dacă-mi amintesc bine. Adevărul e că mie încă-mi plac poveștile (și desenele, plâng fără discriminare la ambele, dacă e cazul) și am știut sigur cam două lucruri atunci când ea încă aștepta să vină pe lume: ce tip de scaun auto vom cumpăra pentru ea și că am să mă îngrijesc să aibă mereu cărți la îndemână. Am avut noroc – i-au plăcut, și nu doar ca să le mănânce ☺). Curând după, am început să cumpărăm cărțile lui Eric Carle, pe care le-am iubit amândouă și pe care le păstrăm încă.

– Cum alegeți poveștile / cărțile pe care le cumpărați?
Înainte, alesul cărților presupunea niște research – google-it după poze din interior, căutat recenzii și păreri pe grupurile de Facebook; acum, că avem our own personal librarian ☺, cărțile se aleg în funcție de recomandările Anei – avem totală încredere. Experta în librărie nu s-a plâns până acum, ba chiar, la ultima vizită la Asteroid, și-a pregătit de acasă discursul de mulțumire pentru recomandările primite. Pentru că l-a uitat pe drum, îl transmit eu (menționez că nu am intervenit pe text, cross my heart): “Mulțumesc, Ana, pentru cărți! Să știi că nu mi-au plăcut, le-am iubit!”. (Dacă se întreabă cineva, era vorba despre “Prințesa Cora și crocodilul” și “O cunoști pe Pippi Șosețica?”).

– Un sfat pentru părinții care vor să crească un cititor?
Cel mai previzibil răspuns din lume, al meu e ☺. Pe scurt, cred că cel mai bine merge exemplul, sau, cel puțin, la noi așa e. Dacă un copil vede că cititul îți place cu adevărat, dacă îi povestești despre ce sau cum citeai în copilărie, dacă vede că îți aduce bucurie să-ti cumperi și tu cărți, m-aș încumeta să spun că o să-și dorească și el să facă același lucru. (sigur, uneori, when în a reading slump, asta înseamnă să reiei “Harry Potter”, dar, pe de alta parte, nu există niciodată prea mult “Harry Potter”, nu?)

– Recomandați-ne o carte irezistibilă 🙂
Doar una? ☺ Avem multe cărți care ne sunt dragi amândurora, dar o să mă opresc la preferată mea – “Ghici cât de mult te iubesc”. Am citit-o de nenumărate ori când Zoe era mică, îi plăcea la nebunie să ne întrecem care iubește mai mult. Uneori o mai scoate de la “naftalină”, pentru că știe că țin mult la cartea respectivă și vrea să-mi facă o bucurie ☺.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *