Acum 2 săptămâni am avut un nou giveaway, de data asta cu o selecție pentru cititori începători. Câștigătoarea extrasă de ChatGPT este Andra Prejbeanu! 👏 felicitări, Andra, dacă vezi acest mesaj scrie-mi ca să vedem unde îți trimit pachețelul 🤗

Săptămâna asta, inspirată fiind de context, m-am întrebat oare ce cărți de mitologie pentru copii avem noi la dispoziție? Cu focus pe mitologia greacă, pentru că e preferata mea de când eram mică 😍

Este o ediție de newsletter atipică în sensul că e bazată doar pe research online, nu și pe interacțiune directă cu titlurile (de obicei cam tot ce e în newsletter măcar am avut în mână, dacă nu am și cumpărat). Dar hai să vedem ce descoperim împreună!

💫 Mituri și legende din Grecia Antică

Poveștile fascinante ale mitologiei grecești prind viață în narațiunea captivantă și ilustrațiile memorabile ale soților d’Aulaire. O carte clasică, la fel de valoroasă și de îndrăgită precum Legendele Olimpului, de Alexandru Mitru (aici m-au avut), gata să inspire noi generații de cititori.

Ingri (originară din Norvegia) și Edgar Parin d’Aulaire (din Elveția) au fost un cuplu legendar de autori-ilustratori. Deși și-au început carierele de artiști în Europa, în 1929 cei doi au emigrat în Statele Unite, unde o bibliotecară i-a încurajat să intre în lumea poveștilor ilustrate.

Împreună au creat 27 de cărți pentru copii, majoritatea bazate pe istorie, povești reale sau basme. Pentru ilustrații au lucrat la început în tehnica litografiei pe piatră - în care o singură ilustrație cu doar 4 culori avea nevoie de 4 plăci de calcar, fiecare cântărind până la 90 de kilograme 😳

Cuplul d’Aulaire a primit în 1940 medalia Caldecott pentru cartea biografică Abraham Lincoln, iar în 1970 le-a fost decernată Regina Medal pentru contribuția lor la literatura pentru copii.

Cartea, deși pare un pic intimidantă după copertă, în interior este o splendoare, iar poveștile sunt împărțite în capitole relativ scurte (din câte am putut judeca după cuprins) și minunat ilustrate, mai ales acele full-pages imersive. Este și ea un volum impresionant (format mare 22x31cm, 208 pagini), însă sunt sigură că legendele sunt atât de captivante, încât dimensiunile nu vor fi o problemă 😍. Nu știu cum am ratat-o la Bookfest :/ dar cum mă întorc acasă o să ajungă și în biblioteca mea 💪

Puteți răsfoi un fragment aici.

Mituri și legende din Grecia Antică / D’Aulaire’s Book of Greek Myths, 1962

Ingri și Edgar Parin d’Aulaire

Traducere din limba engleză de Constantin Dumitru-Palcus

Editura Paralela 45

💫 Mitologie. Povești nemuritoare despre zei și eroi

Edith Hamilton a fost o profesoară americană și una din cele mai cunoscute specialiste în antichitate din secolul XX. A fost directoare de școală timp de 26 de ani, iar la pensie a devenit… scriitoare. Pasionată de Grecia și Roma antică, a reușit prin eseurile ei să traducă poveștile și învățămintele antice într-un limbaj modern, cald și foarte apropiat de cititori - motiv pentru care mulți o consideră ”cea mai mare popularizatoare a antichității” a secolului trecut. (Când zic trecut, mă refer la secolul în care ne-am născut cam toți de pe aici 🤦‍♀️).

Cartea ei cea mai cunoscută este chiar Mitologie, adică aceasta, și a fost publicată când autoarea avea 74 de ani! Este un volum de referință, cu dimensiuni pe măsură (aproape 400 de pagini dar un format ceva mai mic, mai prietenos cu bagajele de vacanță :)).

Citez mai jos din descrierea editurii, pentru că n-am reușit să găsesc un PDF cu interiorul:

Pe lângă miturile propriu-zise, autoarea ne oferă informații despre modul de formare al acestora, dar și despre scriitorii antici care le-au conturat. Miturile reînvie o lume tânără, în care rațiunea nu punea nicio frână imaginației, în care realul și irealul se împleteau armonios. […] 10 planșe splendide, adevărate opera de artă, se întrepătrund cu textul, conturând astfel un volum magistral.

Cartea cuprinde șapte părți:
1. Zeii, creația și primii eroi
2. Povești de dragoste și aventură
3. Marii eroi dinaintea războiului troian
4. Eroii războiului troian
5. Marile familii din mitologie
6. Mituri mai puțin cunoscute
7. Mitologia nordică

Mai jos un film care prezintă o ediție aniversară a cărții. Cea în limba română este broșată, cu copertă flexibilă, dar mă aștept ca interiorul să fie asemănător.

Mitologie. Povești nemuritoare despre zei și eroi / Mythology : Timeless Tales of Gods and Heroes, 1942

De Edith Hamilton, ilustrații de John Tierney

Traducere din limba engleză de Török József Sándor

Editura All

💫 Mituri și legende din Olimp

În această lucrare veți întâlni zei atotputernici, monștri cumpliți și eroi și eroine care nu știu ce este frica! (Sau dimpotrivă, care sunt foarte curajoși - adică simt frică și totuși acționează 😉 - o diferență subtilă, însă care merită explicată de la vârste mici, zic eu.) Este un volum impresionant ca dimensiuni - un format mare de 21 x 30 cm, 306 pagini, hardcover, hârtie groasă de lux, cum spune editura.

Pe scurt, nu chiar o carte de cărat la plajă. Însă e un volum frumos ilustrat, care repovestește legendele în capitole digerabile de lungime medie, numai bune de citit înainte de culcare (cu un descântec anti vise rele, că legendele la bază nu sunt povești cu zâne și baghete magice, dacă înțelegeți ce vreau să spun). Puteți răsfoi un fragment online aici. La final veți găsi și un ghid al miturilor și mai multe detalii despre istoria Greciei.

Mituri și legende din Olimp / The Usborne Book of Greek Myths, 2010

Text: Anna Milbourne, Louie Stowell

Ilustrații: Elena Temporin, Petra Brown, Simona Bursi

Traducere din limba engleză de Roland Schenn

Editura Corint Junior

💫 Legende din mitologia nordică

Bonus: știu că am spus că vorbim doar despre legende grecești, dar mi-a atras atenția și această cărticică (diminutiv acordat prin comparație cu celelalte, n-are decât 80 de pagini) introductivă despre miturile nordice, foarte frumos ilustrată de Isabella Mazzanti și accesibilă și pentru copii ceva mai mici. O găsiți la editura Univers Enciclopedic și sper că este la fel de frumoasă și în realitate 😍

Acestea fiind zise, am încălecat pe un unicorn și am terminat și cu ediția de azi! Ne revedem curând cu alte povești minunate. Până atunci, nu uitați: cărțile sunt distractive!

❤️Ana

Încet-încet se apropie și vacanța școlară, așa că începem să ne gândim deja la cărțile de vară pentru cei mici. Săptămâna asta am revenit puțin la tema cititorilor începători (din întâmplare s-au adunat 3 titluri pentru categoria asta). Am mai scris anul trecut despre cum aș alege eu cărțile pentru cititori începători, iar pe YT am mai vorbit despre acest subiect aici.

Hai să vorbim despre cărți și la final mai am o surpriză pentru voi, un nou giveaway! 🎁 Cu o întrebare la care sper să vă facă plăcere să răspundeți 🤗

💫 Puiu și Vulpoi. Azi dorm la tine și alte povestiri

A apărut a treia carte din foarte frumoasa serie de Sergio Ruzzier cu cei doi prieteni haioși, Puiu și Vulpoi, pentru care fiecare zi este o nouă ocazie să se mai distreze… fără să facă nimic neobișnuit. Ador seria asta în primul rând pentru că este absolut superbă, o plăcere să o răsfoiești din toate punctele de vedere - acuarelă în gama cromatică specifică lui Sergio Ruzzier, ce amintește de pictura sieneză și culorile ei vibrante.

Ca în fiecare carte, și în aceasta avem parte de 3 povești spuse în stil de bandă desenată, exclusiv în dialoguri între cele două personaje. Fiecare din povestiri are umor, absurd, surpriză și final neașteptat, și parcă la final îți vine s-o mai citești o dată, să te bucuri din nou de narațiunea domoală și simpatică.

Sunt niște cărți aproape fără vârstă, dar potrivite pentru citit de la 3+ ani dpmdv, foarte ușor de urmărit, și foarte prietenoase pentru cititori începători, cu text puțin, font mare și bine spațiat.

Dacă nu le aveți pe primele două (am mai scris despre ele și aici), vă recomand pachetul redus cu toate volumele de la Frontiera.

Puiu și Vulpoi. Azi dorm la tine și alte povestiri / Fox & Chick. The Sleepover and Other Stories, 2021

Text & ilustrații: Sergio Ruzzier

Traducere din limba engleză de Ileana Achim

Editura Frontiera, 2025

💫 Anna Kadabra. Clubul Luna Plină

😍 Nu mă așteptam să-mi placă atât de mult povestea asta, dar m-a cucerit complet. Cum zicea o recenzie de pe Goodreads - Harry Potter meets Geronimo Stilton, perfect de acord :)). Anna Kadabra (pe numele ei de muggle Anna Green) este o fetiță aparent perfect obișnuită, doar puțin neîndemânatică, poate… care descoperă că are Puteri Magice! Admisă la un club special de magie, ea începe să învețe regulile vrăjitorești (foarte de bun simț, le putem aplica în viața de zi cu zi), ce culoare are magia ei (n-o să ghiciți niciodată!), cum poți să zbori cu trotineta (doar vrăjitoarele preistorice mai folosesc mătura, se pare) și cum să-ți faci prieteni într-o viață cu totul nouă.

Mi-a plăcut foarte mult pentru că este o carte amuzantă și surprinzătoare, cu anumite elemente claar inspirate din Harry Potter, dar cu un millennial spin (autorul e născut în 1981) care o transformă într-o lectură foarte modernă. Și pentru că are câteva glume cu muci și țăcăniți, dar într-o proporție super decentă (adică suficient încât să te distreze, dar nu chiar atât de mult încât să ajungă să te deranjeze, ca adult.) Ah, și pentru că personajele magice au și ele reacții umane: un pic de teamă, un pic de invidie, un pic de răzbunare.

Ilustrația e foarte dinamică și, aș spune, într-un stil modern Cartoon Network, atrăgător și accesibil pentru copii. Cred că e o lectură super adorabilă pentru cititori începători (are ceva mai mult text, e împărțită în capitole), mai ales dacă le place genul fantasy. Sau poate că încă nu știu dacă le place, dar merită descoperit? 🤔

Seria are 8 volume, în română au fost deocamdată traduse doar două, sper să mai apară. La ZYXbooks pe site în această perioadă transportul e gratuit la toate comenzile, puteți arunca o privire pentru adulți și pe colecția Societate. (Plus această carte de istorie super simpatică pe care plănuiesc s-o iau cu mine în Grecia zilele viitoare, pare potrivită :))

Anna Kadabra. Clubul Luna Plină / Anna Kadabra. El club de la Luna LLena, 2020

Text de Pedro Mañas, ilustrații de David Sierra Listón

Traducere din limba spaniolă de Liliana Iacob

Editura ZYX Books, 2025

💫 Ce fac tomberoanele când nu le vede nimeni?

De la autorii Zgripțuroiului din dulap și creatorii Porcului cu papion, o nouă bandă desenată super trăznită, plină de umor… dar și cu niște lecții foarte utile la fiecare pagină! Este o carte pe care am primit-o cadou (mulțumesc, Luminița!), dar sunt 100% de acord cu avertismentul de pe coperta 4: n-ai idee cât de epică e această carte!

Nu știu dacă v-ați gândit vreodată că tomberoanele ar putea avea o viață secretă (care se desfășoară în principiu noaptea). Dar da, au și ele o viață - cu sentimente, temeri, chiar boli sau atacuri grave unde e nevoie de intervenția de urgență a medicilor. The catch: viața tomberoanelor ar putea fi mult mai liniștită dacă noi, oamenii, am fi mai atenți ce aruncăm în ele!

Tomberoanele pentru sticlă au nevoie doar de borcane curate, nu de resturi de varză murată. Tomberoanele pentru plastic se îmbolnăvesc de la scutecele folosite. În fine, situația nu este deloc sănătoasă - nici pentru ele, nici pentru planetă - așa că tomberoanele decid să se revolte: de-acum încolo, vor returna imediat gunoiul nepotrivit la expeditor. Vrei să arunci un PET la biodegradabile? Nicio șansă! Ai deschis containerul galben pentru plastic ca să arunci o coajă de banană în el? Mai gândește-te! Ei bine, finalul e unul fericit cu o singură concluzie: reciclarea nu e de groază dacă ești puțin mai atent.

Mi-a plăcut foarte mult cartea pentru că, deși la bază are o lecție cât se poate de reală și concretă despre ecologie și respect față de mediu, este scrisă într-un fel extrem de amuzant, cu multe mici glume și referințe culturale (explicate la final în cele câteva pagini suplimentare) și fără nicio fărâmă de condescendență sau dispreț față de cei care nu reciclează în mod corect. Numele personajelor sunt adorabile (Jambon Tomberon, Combinezon Tomberon :)).

Și foarte-foarte mult îmi place faptul că această carte conține la final însăși povestea nașterii ei, la fel de interesantă ca și cartea în sine: cum i-a venit Luminiței ideea, ce este o rezidență literară, cum a arătat harta creativă a cărții și cât a durat lucrul la ea… Știți cum se spune, to know something is to love something (sunt 100% de acord), iar toate aceste detalii adaugă mult la bucuria lecturii și interesul față de poveste.

Ce fac tomberoanele când nu le vede nimeni

Text: Luminița Alexandru. Bandă desenată: Alexandru Ciubotariu

Editura Shelfie Publishing

Proiect realizat în cadrul Rezidențelor Șotron

❤️ The Giveaway!

Și acum momentul pe care îl așteptaaați! (dacă ați ajuns până aici): un nou giveaway, fără nicio ocazie specială de data asta. Orice zi e o zi bună pentru un cadou sau pentru un tort de ciocolată! (dacă nu mă credeți, întrebați-l pe Puiu :))

Premiul: 3 cărți surpriză din categoria cititor începător, expediate la orice easybox din România.

Ce trebuie voi să faceți: lăsați un comentariu în care povestiți cea mai frumoasă amintire din copilărie legată de citit sau cărți pe care o aveți 😍. Ah, da, și trebuie să fiți abonați, free sau paid, nu contează, happythankyoumoreplease 😍

(Și să aveți un easybox la îndemână 🤷‍♀️)

Termen-limită: 20 iunie (când se termină vacanța mea 😄)

Abia aștept să vă citesc amintirile! 🤗 Până atunci, să aveți o săptămână frumoasă și nu uitați, cărțile sunt distractive!

❤️Ana

Hello you lovely people! 🤗 Vă scriu la finalul unui Bookfest foarte frumos, de unde m-am întors și eu, ca mulți dintre voi, cu un teanc de noi achiziții (plus câteva cadouri, pentru care mulțumesc oamenilor de la Humanitas Junior și Seneca ❤️)

Și cu un rezervor reumplut de energie bună, de la cele 2 evenimente în care am fost speaker (inclusiv lansarea lui Maurice! 😍) și mai ales de la întâlnirea cu copii pe care îi știam din librărie când erau mici - și acum sunt mari! 😳 omg, timpul trece (deși în mod surprinzător eu nu îmbătrânesc. din principiu :))) Și cu copii care citesc acest newsletter 😍😍 (Mara, dacă citești asta, să știi că m-am super bucurat să ne cunoaștem 🤗)

Așaa. Deja s-au publicat mai multe liste de noutăți și haul-uri de Bookfest, pe care vi le recomand în special pentru cărți ilustrate, pentru copii mai mici:

✨ Cristina Ionică | @bibliotecaluibebe

✨ Alina | @lecturicualina

✨ Laura Frunză | Blogul unei cititoare de cursă lungă

✨ Smaranda | @citeștecunoi

Eu am decis să fiu o persoană matură la Bookfest-ul acesta, așa că m-am dus cu o listă de la care am reușit să mă abat maximum 10%. De ce? Păi în primul rând pentru că încă n-am apucat să citesc nici măcar tot ce am cumpărat la Gaudeamus în decembrie. În al doilea rând (și chiar mai important), există viață, cărți și reduceri și după Bookfest. Și nu are niciun rost să te bucuri în bulk, o dată, de o singură ocazie de shopping, când poți să-ți faci un wishlist și să îți creezi un pic de timp să îți dorești ceva, nu să cumperi imediat.

În al treilea rând am hotărât să nu mai cumpăr cărți ilustrate pentru copii foarte mici decât dacă sunt cu adevărat superspeciale pentru mine. (Așa că da, s-ar putea să vedeți ceva mai puține variante de lectură pentru sub 6 ani pe aici, de acum încolo 🤷‍♀️) Nepoții mei au crescut, nu mai am ce face cu ele și unde să le mai țin, și în plus categoria mea preferată a fost mereu 7+ ani - de la cititori începători în sus. So, cred că la târgul ăsta a fost prima dată când am ajuns la Cartea Copiilor și Portocala Albastră fără să cumpăr nimic 🙈 - deși, ca de obicei, rafturile lor sunt superbe în întregime ❤️

Da’ hai să vedem și ce am cumpărat, totuși 😁

💫 Pădurea Vrăjitoarei Mici

O nouă bijuterie de la Frontiera, că altfel nu-i pot spune :)). Nu am obiceiul să citez de pe blurbs, dar o să fac o excepție:

Am crede că este doar o poveste fantastică, însă realitatea e că această carte este o minienciclopedie deghizată sub forma unei istorii fermecătoare. Da, Pisicone, fetița-licornă, vorbește cu toate vietățile pădurii, animale și plante, și acestea îi răspund. Însă din conversații aflăm nenumărate lucruri interesante (de ce plantele urăsc plopii, cum trăiesc și se înmulțesc păianjenii și melcii, ce e aia sternhalma, cum rodesc scorușii și cum se pot mânca (sau bea!) scorușele. Și asta e doar prima parte a cărții, că n-am apucat încă să o termin.

De fapt cred că mai corect este: e o poveste care pune pe realitate filtrul curiozității și al imaginației, și răspunde întrebărilor de mai sus în mod tandru și poetic (nu mereu concret - de aia recomand să faceți ce am făcut eu, și anume să citiți în compania lui ChatGPT. Vorbesc foarte serios. Cum vă întrebați care-i faza cu scorușele sau dacă într-adevăr curcanii zboară, întrebați pe cineva care știe, și anume AI-ul 🤷‍♀️).

Dar uite ce nu poate să facă AI-ul și probabil n-o să poată niciodată: să redea în cuvinte tandrețea caldă dintre tată și fiică, să inventeze cuvinte și explicații pe care nu le găsești în dex-uri (”dacă cineva bea prea mult cidru de scorușe, se îmbețește și mintea i se face prostănacă”), să te împingă să meditezi asupra modului în care omul rupe ritmul natural al naturii.

Desigur, jumătate din plăcerea citirii e dată și de ilustrațiile și conceptul grafic SPLENDIDE, create de Ioana Pârvan. Rar vezi o carte lucrată cu atâta iubire și atenție la detaliu la fiecare pagină. Ilustrațiile sunt în roșu și negru, iar la lansare Mihai Buzea a spus că este o coincidență, n-are nicio legătura cu Stendhal. Daaar… dacă ești atent…. tatăl citește o carte despre un misterios Fabrice del Dongo… care este un personaj din Mânăstirea din Parma! un roman de Stendhal! ha! v-am prins, vrăjitorilor! 💪 Full disclosure, am aflat asta tot întrebându-l pe ChatGPT ce-i cu Fabrice ăsta 🫣, pentru că eu n-am citit Stendhal (încă?)

Dar ador când găsesc Easter eggs într-o poveste, iar aceasta oferă multe 😍

Însă, revenind la obiectul-carte și cât de frumos e: pe lângă desenele care susțin texul și în layout-ul efectiv, catea a fost publicată în condiții grafice excelente dpmdv. Are un format perfect, nici prea mic nici prea mare, hârtie de calitate, un font frumos și perfect dimensionat, copertă flexibilă cu clapete. Este o perfecțiune de carte și vă recomand din suflet să o cumpărați. Este potrivită pentru 7+ ani, conform editurii, dar nu cred că are limită de vârstă superioară.

Also: dacă tot faceți o comandă la Frontiera, adăugați și Povestea cu lupul, prima apariție din colecția Mic Roman de acum câțiva ani, o poveste super amuzantă pe care am tot recomandat-o și re-recomandat-o, eu una o recitesc periodic de câte ori am chef să mă distrez.

Pădurea Vrăjitoarei Mici

de Mihai Buzea, ilustrații și concept grafic de Ioana Pârvan

Editura Frontiera

💫 Au fost lângă noi. 12 povestiri despre Holocaustul din România

Știți că deviza mea e aia cu ”cărțile sunt distractive”. Dar realitatea nu e mereu distractivă, iar unul din rolurile cărților - și al artei în general - este să ne aducă și mintea, și emoția față-n față cu partea întunecată a vieții.

Acest album de benzi desenate este rezultatul unui proiect ce și-a propus să transpună istoria Holocaustului la nivel local și să recupereze diversele manifestări ale Holocaustului în România. Autorii au lucrat în 10 județe cu mai multe echipe de elevi care au devenit co-autori ai scenariilor de bandă desenată. În fiecare județ, episoadele rezultate au fost subiectele unor expoziții. Iar toate expozițiile sunt acum cuprinse între aceste coperte, în plus cu poveștile pogromurilor din București și Iași.

Evident, un copil (preadolescent, probabil) are nevoie să știe ceva informații despre WWII, nazism și Holocaust înainte să înțeleagă albumul. Însă cărțile de genul ăsta fac exact ceea ce mi-a lipsit mie în școală, ca să mă conectez cu istoria: transformă cifrele și informațiile seci în povești ale unor oameni ca mine și ca tine, cu care poți empatiza.

Empatia, înțelegerea și compasiunea față de cei care sunt altfel decât noi sunt dpmdv cele mai importante skill-uri pe care ar trebui să ni le dezvoltăm - copii și adulți - în ziua de azi. Noi, oamenii, nu mai suntem cei mai deștepți. (Modelele AI cele mai recente sunt mai inteligente decât 98% din oameni - nu încă mai inteligente decât Nicușor Dan, dar nici mult nu mai au :)). Nu mai suntem cei mai productivi - pentru că, spre deosebire de roboții prezenți sau viitori, noi avem nevoie și să mâncăm, să dormim + să mai stăm la o bârfă ca să fim productivi la muncă :)). Daaar în mod sigur suntem (sper să rămânem!) singurii care pot simți ceva, pot traduce ceea ce simt în cuvinte și pot astfel să-și transmită emoțiile. Ăsta e skill-ul care o să transforme lumea asta deșteaptă în care trăim într-o lume (și) mai bună, în umila mea opinie. Și îl exersăm cu povești, inclusiv cu povești dure care ne fac să ne rușinăm de trecutul nostru istoric.

Fiecare ”expoziție” din album conține, înainte de banda desenată, și introducerea cu date istorice pentru context. Cred că este un must-have în biblioteca istorică, la fel ca și Istorii din ‘89 în benzi desenate.

Au fost lângă noi… 12 povestiri despre Holocaustul din România

Ana Bărbulescu , Marius Cazan , Alexandru Florian , Petre Matei , Roxana Popa

Benzi desenate de Octav Ungureanu

Editura Polirom

💫 Pisica și Diavolul

Ceva mai light (dar nu prea!) la final: o mică poveste pe care James Joyce i-a trimis-o într-o scrisoare nepotului său, Stephen. Este o mică legendă franțuzească, reinterpretată cu un ”aer” irlandez, despre un pact cu diavolul făcut de om… dar împlinit, împotriva voinței sale, de o biată felină.

Nu prea e deloc o poveste de noapte bună, iar editura conștientă de sensibilitatea preșcolarilor contemporani o recomandă pentru 7+ ani (deși destinatarul original, Stephen, n-avea decât 4 la momentul la care a primit-o ☺️). Poate fi un subiect bun de discuții cu copilașii mai mari - cine pe cine păcălește? atenție la condiții atunci când cineva îți promite ceva - etc. Dar overall poate fi și… un pic scary :)). (Vino-încoa, pisimâțo!…. Hai, că te ia dracu’! OK, în franceză, cum a fost păstrat în carte, doar cu traducere în subsolul paginii, nu sună chiar așa amenințător.). În fine, cred că e o carte la care ai nevoie de mult umor în lectură și o mare doză de ironie și joacă.

Însă ”vedeta” cărții nu este povestea, ci ilustrația absolut splendidă 😍.

Lelis este un artist brazilian multipremiat care a îmbrăcat povestea în acuarele vibrante, care aproape că prind viață în pagini. Desenele beneficiază de formatul landscape al cărții - toate ilustrațiile sunt tip spread, întinse pe ambele pagini, ceea ce creează așa un feeling de film. (Ca să nu mai zic că un râu așa lat, cu un pod așa lung, avea nevoie de tot spațiul ăsta.) Culoare, textură, atmosferă și mișcare - ilustrația transformă cartea din ceea ce ar fi putut fi o poveste înfricoșătoare într-o istorioară inedită și plină de vervă.

Ah, și să nu uit: podul din Beaugency chiar există. Cu tot cu legenda aferentă 😁

Pisica și Diavolul, James Joyce

fragment dintr-o scrisoare scrisă în august 1936; publicată prima dată în 1957 într-un volum de corespondență

Traducere de Radu Paraschivescu

Ilustrații: Lelis

Editura Humanitas

Acestea au fost cărțile pentru azi. Să aveți o săptămână cu pace și, nu știu, să fim și noi mai buni și înțelegători unii cu alții, zic.

❤️Ana

✨ Calendarul evenimentelor Bookfest pentru copii

Am un cadou pentru voi: programul evenimentelor pentru copii din cadrul Bookfest, în 2 formate utile (zic eu).

💫 Un pdf pe care îl puteți descărca, să-l aveți în telefon la fața locului.

(sau versiuni individuale pe zile: miercuri-joi, vineri, sâmbătă, duminică)

💫 Un .ics pe care puteți să-l descărcați și să îl importați direct la voi în calendar (Google, Apple, Outlook etc.) Personal sunt dependentă de Google Calendar și ics-ul ăsta mi se pare cea mai tare chestie ever 😍. Fiecare eveniment este setat automat la 30 de minute, iar în eveniment veți vedea standul & organizatorul.

Dacă vă este mai simplu, puteți accesa online calendarul public Google cu toate evenimentele, de unde le puteți adăuga în calendarul propriu.

Un pic de self promo: sunt și eu invitată ca speaker la 2 evenimente Bookfest! 😍 Iată unde ne putem vedea:

💫 Dezbaterea ”Cărți, curaj și comunități: despre puterea afacerilor culturale independente” - miercuri 28 mai, ora 16:00, la standul Portugaliei

💫 Lansarea ”Aventurile Dragonului Maurice”, de Adriana Ștefan și Ana Groszler, cu ilustrații de Ionela Marinovschi - sâmbătă, 31 mai, ora 11:30 la standul Humanitas

Pentru lista de noi apariții, vă recomand excelenta selecție din cel mai recent newsletter De Basm. Și, dacă nu sunteți abonați, acum e momentul! Newsletterul De Basm apare doar o dată pe lună și de acolo o să aflați tot ce mișcă în literatura românească contemporană pentru copii. Plus că îi susțineți pe autorii noștri ❤️

✨ Minighid de vizită la Bookfest cu copiii

Nu știu ce părere aveți voi de târguri în general și cele de carte în special, dar pentru mine - deși le ADOR - sunt extrem de obositoare, un delir senzorial, sincer, și sunt sigură că pentru copii pot fi și mai copleșitoare. Iată 3 idei ca să vă bucurați de experiență, cu cât mai puțin stres posibil.

💫 Faceți un plan al vizitei împreună cu copiii. Explicați-le unde mergeți, construiți-le entuziasmul, studiați calendarul de evenimente și alegeți 1-2 la care să mergeți, uitați-vă pe noutățile care vor apărea la târg, faceți un pic de research despre ele. Știința a demonstrat că jumătate din plăcerea unei vacanțe este în planificarea ei, la fel și cu târgurile de carte.

💫 Stabiliți ori un buget, ori un număr maxim de cărți pe care vreți să le cumpărați. E ca la slăbit, foarte greu să te abții dacă nu ai un plan, ești înconjurat de noutăți supertentante (și o grămadă de reduceri!) și ce să zic, ochii văd, inima cere… după 3-4 standuri ajungeți să faceți mușchi cu sacoșele de cărți. (Credeți-mă, vorbesc din experiența mea dureroasă :)). Cred că pentru un copil este și mai greu, având în vedere suprastimularea din toate direcțiile. Stabiliți niște limite: orice nu mai încape în buget poate fi fotografiat + pus într-un album cu dorințe pentru mai încolo.

💫 Nu ocoliți editurile mici, ba din contră, mergeți întâi la ele. În primul rând acolo o să găsiți de multe ori hidden gems care sunt mai greu de observat în librării.

În al doilea rând, pentru o editură mică, participarea la orice târg este o mare investiție de resurse și energie. Dincolo de costul efectiv al participării la târg, nu aveți idee cât de grele sunt toate cărțile alea care trebuie cărate de colo-colo. Și nu vă dați seama cât de obositor este să fii mereu zâmbitor la stand de dimineața până seara, cinci zile la rând, în aglomerația din Romexpo.

De multe ori editurile mici au echipe minuscule de 3-4 persoane care le fac pe toate, și de obicei nici nu au cele mai bine poziționate / vizibile standuri. Faceți un efort, uitați-vă pe harta expozanților și navigați și marginile târgului, nu numai standurile uriașe și supersemnalizate ale celor mari.

Cam atât pentru azi. Dacă ne întâlnim pe la târg, vă rog să mă trageți de mânecă, mi-ar plăcea foarte mult să ne cunoaștem 🤗

Happy Bookfest și pe curând!

❤️Ana

În doar câteva zile începe Bookfest! 😍 Sărbătoarea cărților, abia aștept. Păziți-vă portofelele (sau pregătiți-le, după caz :)), se anunță o serie fantastică de lansări și noutăți pentru toate vârstele. Scriitoarele De Basm tocmai au trimis o ediție specială dedicată Bookfest-ului în care aflați ce ne așteaptă, vă recomand să o parcurgeți și să vă luați notițe 😍

Și btw, dacă veniți la târg sâmbătă dimineața pe la 11:30, sigur ne vedem! La standul Humanitas Junior o să se lanseze ”Aventurile Dragonului Maurice” de Adriana Ștefan și Ana Groszler, iar eu m-am infiltrat printre vorbitori! 😍 Vă zic de pe acum că am citit deja povestea și e grozavă 😉

Vineri s-au decernat Premiile Cărturino! 😍 A fost, ca și la prima ediție, un eveniment minunat, foarte cald și cozy, ca o petrecere de familie. Mulțumim, Cărturești, pentru ideea premiilor, pentru organizare și găzduire și cam pentru tot ce faceți pentru literatura ro ❤️

Așaaa. Cele 2 mari câștigătoare sunt 2 cărți despre care încă n-am vorbit aici, așa că asta este o ocazie foarte bună. În mod festiv, am făcut și niște filmulețe pentru ele :))

💫 Cartea ilustrată pentru copii a anului: Vreau să fiu invizibil

Undeva la intersecția între nuvelă grafică, bandă desenată și album ilustrat se află povestea asta mică și delicată, născută în mintea unui băiețel care s-a săturat să fie agasat de fratele mai mic: cum ar fi să fii invizibil, în așa fel încât toată lumea să te lase în pace - dacă tot nu contezi chiar așa de mult?

Este o carte în care emoțiile complexe ale copilului - furie, iubire, speranță, bucurie, răzbunare, mulțumire - se împletesc și sunt exprimate atât prin cuvinte (nu prea multe), dar mai ales prin ilustrație. Vizual, e perfectă - știți cum sunt unele cărți la care simți că fontul sau culoarea scrisului nu se potrivește cu restul? ei bine, la asta totul e armonie.

Cred că aproape oricine se poate recunoaște în drama cât se poate de reală a lui Toma, băiatul care suferă pentru că se simte nevăzut și exact de-asta devine invizibil… însă aceasta nu e soluția. Povestea are, bineînțeles, un final fericit și o ultimă pagină minunată, un tablou de familie plin de căldură. Asta și-a dorit Toma cel mai mult și cred că asta ne dorim cu toții.

Vreau să fiu invizibil

Text și ilustrații de Dan Ungureanu

Editura Arthur

💫 Cartea de literatură pentru copii a anului: Comoara lui Harap Alb

Asta e una din cărțile pe care nu apucasem să le citesc înainte de gală, așa că recunosc că am fost un pic dezamăgită în primele minute că n-a câștigat favorita mea. Daaar sâmbătă dimineață la cafea am zis ia hai să recuperăm lecturile întârziate și am deschis-o… și n-am mai putut să o las din mână! Este o poveste splendidă, în care realul (copii de 12-13 ani perfect obișnuiți, cu telefoane mobile și program școlar strict) se împletește cu ceea ce credem noi că este imaginarul (Harap-Alb, Spânul, Gerilă și Ochilă…) într-un mod atât de natural și credibil încât nici nu-ți dai seama când se face trecerea de la o lume la alta.

Și cred că ceea ce ne învață de fapt cartea asta e că trecerea nici n-ar trebui să existe - pentru că fantasticul e aici lângă noi, dacă avem ochi să-l vedem și urechi să-l auzim ❤️

Ah, și să nu uit - cea mai frumoasă surpriză de la finalul cărții a fost legătura cu o legendă cunoscută, legenda Țării Luanei din Munții Buzăului (o fi legendă sau istorie? 🤔) Și da, cartea va deveni film, abia aștept.

PS: poate o fi ciudat, dar mie mi-a plăcut foarte mult paginarea la cartea asta. E tipărită cu un font serifat, foarte ușor de citit, nici prea mare nici prea mic - poate e un detaliu ciudățel, dar eu una am apreciat estetica și funcționalitatea paginii :))

Comoara lui Harap Alb

de Mihai Mănescu, ilustrații de Bianca Bratu

Editura Humanitas Junior

În plus, s-au mai acordat și cele două premii speciale:

💫 Premiul Librarilor: Descântece de bune maniere, de Ionela Hadârcă, ilustrații Veronica Neacșu, Editura Cartier - despre care am vorbit aici.

💫 Premiul Copiilor: Marele Ciulică, text și ilustrații de Nicolae Popa, Editura Prut, despre care sigur o să vorbim la un moment dat.

💫 Zidul din mijlocul cărții

N-am mai vorbit de mult de povești simple și distractive de care se pot bucura și cei mai mici cititori, așa că iată una! Este o cărticică isteață, aproape interactivă, în care un mic soldățel inofensiv trăiește în partea stângă a cărții. O parte liniștită și sigură, protejată printr-un zid gros (aflat, desigur, la mijlocul cărții) de partea dreaptă, prin care se perindă tot felul de amenințări: un rinocer, un tigru, ba chiar - o, nu! - un căpcăun amenințător! Cu siguranță cel mai periculos lucru aflat în cealaltă parte!

Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa. Jumătatea din stânga se dovedește a nu fi chiar așa de sigură, în vreme ce jumătatea din dreapta… hei, se pare că e mult mai distractivă! E foarte amuzant că putem urmări și înțelege întâmplarea cu un pas înaintea super naivului soldățel, iar pentru orice copilaș e distractiv să se simtă mai deștept decât personajul.

La bază, este o mică lecție despre depășirea propriilor frici, despre prietenii care te așteaptă unde nici cu gândul nu gândești și despre a scăpa de prejudecăți - totul explicat într-un mod pe care-l înțelege instinctiv și un pitic de grupa mică.

Zidul din mijlocul cărții / The Wall in the Middle of the Book, 2018

Jon Agee

Traducere din limba engleză de Vlad Zografi

Editura Vlad și Cartea cu Genius

💫 Hoțul de cuvinte

O cărticică (nu doar) haioasă, cu o poveste interesantă. Autorul german Hans Joachim Schädlich s-a născut în 1935, într-un mic oraș din Saxonia, și s-a format ca lingvist în fosta Germanie de Est. A fost un disident foarte activ politic, refuzând clar propaganda și militând mereu pentru dreptul la liberă exprimare. Atitudinea lui critică față de regim i-a blocat și accesul către publicarea lucrărilor sale. În 1976 a semnat un protest public contra cenzurii, în urma căruia a fost concediat, hărțuit și în cele din urmă expulzat în Berlinul de vest. Dar probabil că dezamăgirea sa cea mai mare a venit în 1992, când a avut acces la propriul dosar și a aflat că propriul său frate, istoric de profesie, fusese informator Stasi timp de 20 de ani.

Cu aceste informații în minte, să ne întoarcem la Hoțul de cuvinte, singura sa poveste pentru un public tânăr. Pe scurt, elevul Paul întâlnește un personaj dubios, Filolog, care se oferă să-i facă toate temele pentru școală pentru un preț mic: Paul urma să-i dea… anumite cuvinte. În prima săptămână, Filolog îi ia prepozițiile. Apoi verbele la toate formele, în afară de infinitiv (original, nu? :)) Apoi, câte o consoană pe ici pe colo. Subtil, doar câte puțin, elemente lingvistice care nu par prea importante - însă, fără ele, Paul devine incapabil să se exprime, nu mai este înțeles de cei din jur, își supără părinții, își pierde prietenii, iar viața lui devine imposibilă.

Dacă facem un pas înapoi și ne uităm la contextul în care a fost scrisă povestea asta în 1980, înțelegem că este o parabolă despre cenzură și despre prețul tăcerii. ”O lecție de gramatică, dar și de demnitate”, cum au descris-o criticii în Germania. Și un bun suport pentru discuții despre dreptul la liberă exprimare.

Editura recomandă cartea pentru 8+ ani (nu știu dacă la vârsta asta un copil poate înțelege prea bine ce sunt acelea prepoziții, consoane sau infinitive, dar cu câteva explicații textul poate fi parcurs ușor.) Este o cărticică foarte scurtă, doar vreo 60 de pagini scrise cu dimensiune mare de font și puține ilustrații, necartonată - poate trece neobservată foarte ușor. Dar merită un pic de atenție și un pic de reflecție pe întrebarea de pe coperta 4: Cum te poți înțelege cu ceilalți dacă nu poți folosi toate cuvintele?

Hoțul de cuvinte / Der Sprachabschneider, 1980

de Hans Joachim Schädlich, ilustrații de Amelie Glienke

Traducere din limba germană de Monica Grigore

Editura Paralela 45

Acestea au fost cărțile pentru azi! Să aveți o săptămână grozavă și ne vedem zilele viitoare la Bookfest. Până atunci, să nu uităm niciodată deviza noastră: Cărțile sunt distractive! 💪

❤️Ana

A venit și a trecut data de 20 - și, așa cum ziceam acum două săptămâni, am extras câștigătoarea de la giveaway:

💫 !

Simona, dacă vezi acest mesaj, te rog reply ca să vedem cum va ajunge la tine pachețelul 😍

Cum am procedat: o combinație de extras comentariile din pagină cu ajutorul lui chatgpt + o funcție random pick în google sheets 🤷‍♀️ (probabil că ar fi trebuit să mă interesez dinainte despre un comments picker pentru substack, practic am aflat aseară că nu există așa ceva, așa că a trebuit să improvizez).

Vă mulțumesc tuturor pentru participare! Am re/descoperit cu ocazia asta cărți pe care nu le știam (La est de est, o splendoare), clasici pe care nu i-am citit încă (Isprăvile lui Guguță - și știu că există și o prăjitură numită cușma lui Guguță, nici de-aia n-am mâncat! 😞) sau bestsellers pe care le-am adorat (Maniunea 😍)

Cadou pentru toată lumea: acest preaminunat colaj handmade by me care conține copertele de la toate (sper) cărțile nominalizate de voi. Poate vă inspiră.

Să aveți un rest de săptămână cu liniște și pace, că avem nevoie.

❤️Ana

Eu nu sunt o super consumatoare de social media, dar zilele astea am ajuns să-mi pun singură screentime blocker 🤦‍♀️. (Am descoperit aplicația one sec, care chiar ajută la conștientizarea obiceiurilor digitale proaste.).

Dar să revenim la subiectele noastre frumoase! Săptămâna asta continuăm cu inventarierea titlurilor finaliste Cărturino și azi avem 5 cărți pentru copii mai mari! (sunt multe, dar azi-mâine vine festivitatea de premiere)

Pe locuri, fiți gata… citit! 🏁

💫 Fratele fraților rătăcitori

Asta a fost cea mai frumoasă surpriză până acum pe lista de finaliști ❤️

Pe scurt: povestea se întâmplă pe la anul … 1865ish, dacă am calculat eu corect, în ”cel mai fericit oraș obișnuit din Transilvania, Sebeșul atât de drag”, unde copii români, cum sunt și eroii noștri Dezideriu și Samuel, se joacă în pace cu prietenii lor sași, vorbind între ei o limbă născută din amestecul de română și germană, o ”limbă a îngerilor”. Într-o noapte însă, aceștia ajung din întâmplare în casa nouă a vecinului sas misterios, Franz Binder, unde descoperă că lumea e MULT mai mare decât își imaginau ei.

De ce mi-a plăcut: în primul rând este minunat scrisă. E o poveste-poveste, curge, e plină de detalii vizuale care se întrețes cu sclipiri din gândurile lui Dezideriu, personajul-narator. E un thriller, în sensul că în prima jumătate chiar te ține cu sufletul la gură și te surprinde pe măsură ce se desfășoară. A fost publicată în condiții grafice impecabile - nu doar ilustrată, ci cu un layout al paginii la care chiar s-a gândit cineva, ceea ce e mai rar în categoria cărților pentru copii mai mărișori.

Dar cel mai mult mi-a plăcut când am descoperit că este un fel de mic docufiction! 😍 Franz Binder, personaj perfect real, a fost un sas transilvănean, născut la Sebeș într-o familie de farmaciști și devenit explorator și negustor. A călătorit în locuri exotice și pentru zilele noastre, darămite pe atunci - Orientul Apropiat și Africa, Sudan și Cairo, Nilul Alb… Și a colecționat foarte multe obiecte de artă și cultură din acele zone, obiecte care acum fac parte din colecția Muzeului Etnografic Franz Binder din Sibiu, singurul muzeu de etnografie extra-europeană din România. În 2013, Radu Vancu a scris o mică poveste didactică sub forma unei scrisori a inventatului Dezideriu -„Shilluk. Scrisoare despre Franz Binder”, în cadrul unui proiect cultural. Anul trecut, de la această sămânță povestea a fost rescrisă și transformată în carte ilustrată și, iată, acum e pe lista de finaliști! 😍

Mi-a plăcut foarte mult, e o carte care îți aprinde imaginația, iar când faci legătura cu lumea reală - cu un muzeu pe care îl poți chiar vizita, cu obiecte pe care le poți chiar vedea - te face să crezi că anything you can imagine is real.

Fratele fraților rătăcitori

de Radu Vancu, ilustrații de Cristina Dan

Editura Cartier, colecția Codobelc

💫 Lara Capibara

Este prima carte de David Gruev pe care o citesc. Un autor român misterios, nu vă bateți capul să îi căutați poza pe internet, am făcut-o eu deja și nu am găsit nimic - e un pseudonim. Da, și eu sunt f curioasă 🤨

Adorabila capibara Lara își dorește neapărat să aibă un selfie cu un crocodil, deși părinții au avertizat-o să se ferească de acești periculoși. Însă dorința de faimă și status a Larei îi dă curaj (deși fără să-i ia oarecare îndoieli), așa că aceasta pornește în misiunea de-a obține niște instantanee cool de pus pe Troaca-cu-imagini (sau, pe scurt, pe Troacă). N-o să fie mâncată de crocodili (aceștia deveniseră vegani), dar o să ajungă, printr-o serie de evenimente imprevizibile, la închisoare. Unde va obține pozele pe care le voia, folosind cel mai mare talent al capibarelor: farmecul personal.

Este o poveste simpatică și antrenantă, Lara e foarte credibilă și haioasă, cu raționamentul ei de copil sociabil - chiar, știați că capibarele sunt printre cele mai prietenoase animale din lume și nu vânează pe nimeni? Însă în habitatul lor natural nu sunt vânate de crocodili, ci de caimani, un tip de aligatori. Și crocodilii și aligatorii sunt familii biologice complet diferite.

Mi-a plăcut că, deși e o poveste în care e totul foarte random și se întâmplă multe lucruri trăznite, cumva ele se leagă. Povestea se încheie destul de brusc, nu aflăm dacă și-a postat selfie-urile pe Troacă sau nu, dar pe mine nu m-a deranjat deloc - e ca o mică vinietă din viața de zi cu zi a unei capibare foarte aventuroase. Ilustrațiile susțin povestea și adaugă mult la nota de divertisment.

Lara Capibara

de David Gruev, ilustrații de Andreea Chele

Editura Arthur

💫 Dani G. și castelul celor trei măgăruși

Din cărțile de Alex Moldovan mie mi-au plăcut așa: foarte-foarte mult Povestiri de citit pe sub bancă & Casa. Foarte mult volumul 3 din Olguța. Plăcut fără complemente - Băiețelul care se putea mușca de nas.

Dani G… am mixed feelings, poate că nu sunt eu în target și îmi scapă ceva. Știți cum ziceam de Lara mai sus - că se-ntâmplă o grămadă de chestii random care totuși se leagă? Dani e tot o serie de întâmplări random, diferența e că aici nu mi se pare că se leagă, sau poate pur și simplu creierul meu trebuie să facă un efort prea mare 🤷‍♀️. Este o carte plină de detalii, totul se mișcă foarte repede, acțiunea e super cinematografică - cred sincer că ar fi funcționat foarte bine ca bandă desenată, unele scene sau amănunte amuzante ar fi avut mai mult umor dacă erau redate vizual, în opinia mea.

Cartea este ilustrată de Andrei Măceșanu, care i-a dat o față genialului Dani, iar ca layout conține diverse jocuri vizuale cu textul - cuvinte subliniate prin font diferit sau dimensiune mai mare a caracterelor. Sunt și două puncte în care autorul rupe al patrulea perete, cum se spune, adică se adresează direct cititorilor cu 2 capitole ”fake” create numai ca să pară cartea mai groasă. (Tehnic vorbind sunt mai mult 2 paragrafe, sunt capitole foarte scurte care nu adaugă decât 2 pagini fiecare, dar să fie primite :)).

Sunt foarte curioasă: dacă la voi în familie s-a citit Dani, cum vi s-a părut? (nu de alta, dar dacă doar pentru mine a fost un challenge să țin ritmul cu acțiunea, e clar că trebuie să-mi dublez doza de Omega-3 🧠)

Dani G. și castelul celor trei măgăruși

de Alex Moldovan, ilustrații de Andrei Măceșanu

Editura Arthur

💫 Conjurația M.O.B.I.L.

O carte despre viața și relația complicată a adolescenților cu telefoanele. Trei prieteni fac un jurământ dur: să renunțe complet la telefoanele mobile, despre care simt că încep să le ia viețile în stăpânire. (Aici recunosc că am rămas bouche bée de admirație, eu nu cunosc vreun adult în stare să ia decizia asta, darămite un copil de 13 ani.) Dar viața fără telefon nu e chiar atât de simplă sau ușor de trăit - mai ales când intervin situații de urgență, cum ar fi un cutremur (!) sau să te pierzi noaptea în pădure. E o carte care pune multe întrebări și nu dă niciun răspuns, ceea ce mi se pare genial, pentru că ultimul lucru de care au nevoie preadolescenții de la literatură este să li se spună ce să facă.

Este o lectură plăcută. Mi-au plăcut scriitura & personajele foarte credibile - și ca grup de prieteni, dar și ca personalități individuale - plus micile lor secrete personale, cum ar fi idila care abia începe între Mihai și Ileana.

Pe scurt, copiii decid să renunțe la telefoane - o și fac - dar apoi vine un cutremur - reiau utilizarea telefoanelor - apoi vine vacanța, care se termină cu o excursie la munte - unde telefonul se dovedește a fi salvator - și, îndoiți în privința tehnologiei, vizitează un scriitor care trăiește fără telefon mobil - de unde pleacă fără să tragă nicio concluzie.

Recunosc că lipsa unui deznodământ concret m-a lăsat așa, cu un sentiment de ușoară insatisfacție la prima lectură. Însă realitatea e că nimeni nu știe încă (posibil să nu știe vreodată) care sunt limitele corecte ale tehnologiei, așa că fiecare trebuie să facă o alegere pentru el însuși. Iar asta este exact discuția pe care o creează cartea asta și de care chiar avem nevoie.

Conjurația M.O.B.I.L.

de Călin Torsan, ilustrații de Ana Munteanu

Editura Polirom Junior

💫 Gașca

Sper că ați citit sau măcar scrollat până aici, pentru că am lăsat partea cea mai bună pentru final! 😍 Știți restaurantele alea fancy care au meniu pentru copii, dar când te uiți mai bine vezi că sunt de fapt doar cartofi prăjiți cu nuggets? Și te întrebi de ce nu și-au bătut capul puțin să ofere și pentru copii niște feluri diversificate și nutritive, dacă tot au făcut un meniu special? Ei bine, Gașca e FIX opusul 😍. Este o carte scrisă cu aceeași atenție la detaliu, responsabilitate și skill pe care un autor talentat și responsabil le-ar aplica la o proză pentru adulți

Nimic nu mă râcâie mai mult decât ideea că un text pentru copii ar trebui excesiv simplificate. De fapt textele pentru copii trebuie să fie doar gândite pentru publicul lor: să se poată recunoaște, să fie relevante pentru viața, trăirile și preocupările lor, să fie scrise într-un limbaj accesibil, dar nu ultrasimplificat, să fie amuzante, dar să trateze cu seriozitate problemele serioase. (Și, la 11 ani, când întâlnești o fată care-ți place problema este foarte serioasă!)

Gașca este o poveste densă, dar închegată, destul de lungă (are 269 de pagini!), dar cu exact nivelul de acțiune/detalii care să te facă să rămâi prins în carte fără să simți că te epuizezi.

Acțiunea se petrece în Oradea, în timpul pandemiei. Patru prieteni, sătui de izolare și de școala online, decid să se strecoare din casă pentru câteva ore ca să o viziteze pe bunica unuia dintre ei. Cu părinții captivi în fața laptopurilor, lucrând de acasă, nici nu le este greu! Însă ceea ce ar fi trebuit să fie o plimbare scurtă și sigură se transformă într-o aventură în care trebuie să rezolve o grămadă de probleme - unele nici măcar ale lor :)).

Mi s-a părut o carte excelent scrisă, cu întorsături de situație surprinzătoare, dar credibile, și cu mare atenție la personaje și la cititori. O să-i dau cele 5 inimioare pe care le merită 💛💛💛💛💛 și aproape că pariez pe ea pentru trofeul de literatură Cărturino. (”aproape” pentru că mai am vreo 2 de citit ca să ajung la zi cu lista 🙈)

Gașca

de Mircea Pricăjan, ilustrații de Catrinel Lazăr

Editura Polirom Junior

Acestea fiind zise, nu uitați de giveaway! Scrieți în comentarii la ediția de săptămâna trecută care a fost cea mai frumoasă carte pentru copii pe care ați citit-o anul trecut și puteți câștiga un pachețel de 5 cărți finaliste Cărturino. Vă rog, scrieți comentariile doar aici pe acest link, pentru că aici o să facem tragerea la sorți 🤗🎈

Cam atât pentru azi. Hai că mai avem de rezistat psihic și săptămâna asta - și după aia să sperăm că o să fie bine. Și nu uitați: #CărțileSuntDistractive! 💪 (și în plus oferă un refugiu fantastic pentru minte și suflet)

💛Ana

Mi-a fost dor de voi. În ultimele săptămâni nu prea am apucat să scriu nimic pentru sufletul meu, nici să citesc cine știe ce (în afară de cartea asta pentru adulți, o poveste cu marea calitate că te smulge complet din cotidian și te ține cu sufletul la gură până o termini). Ahh, și Gașca lui Mircea Pricăjan, din care mai am ff puțin - dar so far este pariul meu pentru cea mai bună carte de literatură pentru copii a anului trecut la Cărturino. (Aș vrea să menționez că și anul trecut a câștigat cine credeam eu, anume Iris, just saying 😎. Pe de altă parte anul ăsta încă n-am reușit să ajung la zi cu titlurile, în special la categoria copii mari, deci mai vedem.)

Vorbind de Cărturino, gala de premiere este pe 23 mai, așa că luna asta o să încercăm să vorbim despre finaliști. Acestea sunt aaaproape toate titlurile (doar unul lipsește, ghiciți care) în toată splendoarea lor, bine păzite de bibliotecarul rezident:

Also: oamenii de la Cărturești au fost super super drăguți și mi-au trimis un pachețel de cărți (dintre nominalizate) pentru voi! 😍 Adică o să facem un giveaway, detalii la final, o să îl ținem simplu, că în perioada asta avem cu toții parte de suficient rollercoaster emoțional.

Dar până atunci, am încălecat pe-o șa și am început să citim, că numai mâine nu-i 23 mai și ne-o ia juriul înainte 😳

Așa cum știți, că v-am mai spus, avem de-a face cu 20 de titluri - 10 la categoria ilustrate (aka copii mici) și 10 la categoria literatură (aka copii mai mari). Evident, toate sunt literatură, iar cele pentru copii mai mari sunt și ele un pic ilustrate, dar să nu ne pierdem în detalii, că în industria asta categorisirile sunt foarte messy 🤷‍♀️

💫 Petrache Poenaru și războiul împotriva petelor de cerneală

Ați auzit de Motanul Oscar? Ei bine, este un motan de la Corint Junior care are norocul să aibă un anturaj format din cei mai cunoscuți și influenți oameni de știință și inventatori români. Cum ar fi… Petrache Poenaru, românul care a patentat ”condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se el însuși cu cerneală” (nume care confirmă dpdmv că românul chiar s-a născut poet). Mă rog, patentul a fost înregistrat la Paris ca ”la plume portable sans-fin, qui s’aliment elle-même avec de l’encre”.

Pe scurt, cartea ne spune următoarele: Petrache Poenaru, fost secretar al lui Tudor Vladimirescu, iubește să învețe și să scrie, dar urăște petele de cerneală. (Pauză ca să le explicăm copiilor cum se scria cu peniță, toc și călimară.) În călătoriile lui la Viena și Paris pentru studii, Petrache este mereu chinuit de ideea de a inventa un ”instrument de scris pe care îl poți folosi fără să te mânjești cu cerneală”. Însă lumea râdea de ideea lui, oameni care se credeau mai deștepți decât el îi aruncau priviri neîncrezătoare, iar invenția trebuia prezentată și susținută cu bani care nu cresc în copaci. Dar după mari eforturi, sute de planuri și schițe, nopți nedormite etc, Petrache reușește să-și patenteze creația în Franța. Dar hei, oamenii sunt răi și îi tot căutau nod în papură - ba că se înfundă, ba că la ce bun. Abia mai târziu americanul Waterman, făcând mici modificări tehnice”, se face cunoscut drept părintele stiloului. Dar noi știm de la cine a pornit totul!

Ce îmi place la cartea asta: ilustrațiile Dianei Tivu. Textul, ca să fiu sinceră, mi se pare și alambicat, și plat. Nu văd relevanța paragrafelor despre Tudor Vladimirescu (dpmdv cartea e cam pentru 6-8 ani. Apreciez detaliile și nota de subsol, dar cred că la vârsta asta copiii habar n-au despre Revoluția din 1821 și aceste amănunte doar încarcă povestea.)

În plus, îmi lipsește… nu știu, detaliul, emoția - de unde i-a venit ideea? ce mai putem sugera despre el ca om, în afară de faptul că a fost secretarul lui TV și a inventat un condei? (Întâmplător, PP a fost un polimat, un intelectual cu influențe în multiple domenii și - fun fact - primul român care a călătorit cu trenul! Aflăm o parte din informații într-un fel de postfață de 2 pagini, dar nu în poveste.)

Însă cel mai tare mă zgândăre acest clișeu: iată, un român a inventat ceva de la zero (fals, existau deja prototipuri nebrevetate de stilou cu rezervor, invenția lui PP este o îmbunătățire variantelor existente), dar în ciuda tuturor strădaniilor (nu este clar exact cum s-a străduit, if at all), nu a reușit să-l transforme într-un business (=nu a reușit să facă în așa fel încât condeiul să fie produs pe cale industrială). Însă a venit apoi americanul Waterman care, „cu mici modificări tehnice”, a transformat invenția românului nostru într-o afacere. Dar noi știm de la cine a pornit totul!

Dacă eu aș spune povestea lui Petrache Poenaru copiilor, aș vrea să știe așa: că a fost un om inteligent și inventiv, cu multiple interese, care a căutat o soluție la o problemă reală: ceva care să facă scrisul mai ușor. Că stiloul pe care îl folosim azi n-a fost inventat de o singură persoană, ca aproape nimic altceva - inovația nu se întâmplă într-un vacuum și să faci un lucru mai bine este la fel de valoros ca și să creezi ceva din nimic. Că Waterman a corectat apoi problema esențială a condeiului portăreț: a rezolvat problema scurgerilor de cerneală, schimbând modul de alimentare (nu chiar o mică modificare tehnică, dacă mă întrebați pe mine). Că între brevetul lui Poenaru și invenția ulterioară a lui Waterman au trecut 59(!) de ani, ani în care industriile și tehnologia au evoluat, ceea ce sigur a ajutat la debutul producției de stilouri în masă. Și, da, Petrache Poenaru a rămas doar cu brevetul lui*, iar Waterman a fondat The Ideal Pen Company și a devenit un antreprenor bogat.

(*Istoria consemnează că Petrache Poenaru nici nu a insistat foarte mult să-și transforme brevetul în venituri, ci a preferat să se întoarcă în România unde ”să se dedice școlii și științei”, cum au notat cronicarii la moartea lui.)

Și aș mai vrea să știe că lumea e un loc prietenos unde invențiile sunt o muncă de echipă, iar de multe ori ai nevoie și să fii la locul potrivit, la timpul potrivit.

Un detaliu care mi s-a părut foarte drăguț și pe care nu l-am prea văzut la cărți pentru copii până acum: are semn, o mică panglică atașată de copertă 😍

Petrache Poenaru și războiul împotriva petelor de cerneală

de Alina Bâltâc, ilustrații de Diana Tivu

Editura Corint Junior

Vârsta recomandată: 6-8 ani

💫 Un autobuz condus de Urmuz

Vorbind de stilouri, știți ce se scrie cu stilouri? Poezie. Și știți cine se pricepe foarte bine la poezie? Copiii. Cartea aceasta se prezintă ca ”o foarte simpatică introducere în literatura română de avangardă”, dar de fapt e un foarte simpatic și simplu joc.

Urmuz (poetul absurd 😍) conduce un autobuz plin de cuvinte, iar la fiecare frână bruscă acestea se bulucesc și vin în față unele peste altele, mereu în altă ordine, amestecate fără sens - însă șoferul vede o poezie în orice aranjament! Practic, o frază din ”Ismail și Turnavitu” este întoarsă pe toate părtile, spre amuzamentul cititorilor (sperăm). Cartea împinge la multe jocuri cu și de cuvinte, aveți pe ultima pagină și câteva sugestii de la Oana Moraru, și cred că e un bun exercițiu de detoxifiere mintală și pentru adulți. De asemenea, pentru că sunt multe cuvinte (repetate) scrise în majuscule, poate servi și la un mic exercițiu de citit.

Sunt multe detalii jucăușe în ilustrație, care dpmdv că oferă mai multe mici momente de surpriză și încântare decât textul. Un singur lucru mă nedumerește însă: de ce cuvintele nu purtau centuri de siguranță în autobuz? Și când i-a oprit polițistul, de ce nu i-a amendat pentru asta? 🤔 (pregătiți niște răspunsuri bune, că sigur o să vă întrebe copiii)

Un autobuz condus de Urmuz

Olina Ortiz, ilustrații de Oana Ispir

Editura Univers

Vârsta recomandată: 3-5 ani, 6-8 ani

💫 Vrăjitorița Jazzmina

Vorbind de absurd, știți ce este absurd? O vrăjitoare care descoperă că poate să facă și ea singură tot ce face bagheta magică (pe care o pierduse cine știe prin ce lume :/) și-și înregistrează ghiorăielile burții flâmânde, pentru că sunt o muzică tare frumoasă. Ori un personaj căruia îi cresc nasuri și-n urechi, dacă nu le șterge repede cu batistuțele anti-nas. Un luminiș cu copaci fosforescenți. Sau un vârșolț care vrea să-ndese toate lumile în propria-i cămară, ca să perceapă o taxă de trecere. Poate o salată de pimpernele? (rețeta clasică, cu suc de pampelmuze, evident) Enfin, toate acestea sunt ingredientele unei povești cu magie și încurcături, rezultatul unor întâlniri de joacă între domnul Florin Bican și ilustratoarea Andra Calligaro și copiii din școala gimnazială Lucian Blaga.

O poveste super simpatică și plină de detalii delicioase, începând cu vrăjitorița cu cel mai frumos nume din lume. ❤️

Și, ca în toate textele domnului Florin Bican, eu una mă bucur mult de… bucuria dânsului în a folosi limba română prin multe cuvinte și expresii pe care nu le întâlnești la tot pasul: pezevenghi, bâlci, estimp și altele asemenea. Știu că există și școala de gândire care consideră că textele pentru copii ar trebui să folosească limbajul contemporan pe care îl folosesc și ei, în viața de zi cu zi. Personal nu ader neapărat la acest punct de vedere - cărțile sunt o vacanță din viața de zi cu zi, dacă pleci în vacanță și mănânci 100% tot ca acasă, ratezi un fragment din farmecul vacanței dpdmv 🤷‍♀️

Vrăjitorița Jazzmina

de Florin Bican, ilustrații de Andra Calligaro

Vârsta recomandată: 6-8 ani

Din lista de finaliste ilustrate, mai avem încă 2 despre care am vorbit deja:

💫 Uimitoarea călătorie a spiridușului Scorțișoară de Andreea Răsuceanu, ilustrată de Anca Smărăndache

💫 Descântece de bune maniere de Ionela Hadârcă, ilustrată de Veronica Neacșu

So, ce credeți, care din cele 5 titluri de azi are șanse la trofeu?

😍 Cadoul pentru voi de la Cărturești

Și a venit și momentul pe care îl așteptam: the giveaway! 😍 Ca să câștigați trebuie să dați un share pe facebook și să scrieți ”iată cel mai tare newsletter de cărți pentru copii, abonați-vă chiar acum”… ha! păcăleală! Nu, nu asta trebuie să faceți :)).

O să fie simplu. Ca să participați, trebuie să

✓ fiți abonați la newsletter - de orice fel

✓ lăsați mai jos un comentariu care răspunde la întrebarea: Care a fost cea mai frumoasă carte pentru copii pe care ați citit-o în ultimul an?

Premiu: un pachet de 5 cărți dintre finalistele Cărturino, un mix între ilustrate + cărți pentru copii mai mari. Premiul va fi expediat prin curier oriunde pe teritoriul României - știu că unii din voi nu locuiesc în țară, așa că vă rog să vă asigurați că aveți la cine să le primiți aici 🤗

Tragerea la sorți o să o facem pe 20 mai, cu 2 zile înainte de gala de premiere de pe 23, iar câștigătorii vor fi anunțați aici și prin e-mail.

Cam atât pentru azi. Arrivederci, succes să trecem cu bine cu toții peste următoarele săptămâni de emoții și nu uitați: cărțile sunt distractive! 💪 (și salvatoare, de multe ori).

❤️ Ana

Sincer, nu credeam că o să (mai) ajung vreodată acolo, după o încercare eșuată acum câțiva ani. Dar în ianuarie, când am avut eu un mare push de ”hai să tratăm newsletterul cu seriozitate” am zis că, fie ce-o fi, trebuie să mă duc și eu măcar o dată în viață să văd care e faza cu acest eveniment despre care în fiecare primăvară vuiește toată industria.

Ffwd 3 luni și iată-mă marți pe la prânz, orbecăind prin zona Fiere di Bologna (imaginați-vă un fel de Romexpo MULT mai mare) în căutarea intrării corecte. 25 de minute mai târziu... wow! Baie de mulțime, cărți, ilustrații, evenimente, artiști, editori și așa mai departe.

În prima zi, nu exagerez dacă vă spun că am fost pur și simplu pierdută :)). Eu sunt o persoană care se orientează mult mai bine la fața locului decât în abstract pe site (well, sincer ar fi ajutat și să fi citit site-ul mai bine înainte, dar să trecem peste asta), așa că mi-a luat o zi întreagă să înțeleg cam ce se întâmplă pe acolo, de la zero.

Spre deosebire de târgurile noastre de pe aici, care sunt foarte mult pentru cititorul final, Bologna e un târg de industrie, B2B. Deși este ENORM (1500 de expozanți din 90 de țări anul acesta), oportunitățile de shopping sunt puține. (Spre liniștirea partenerului meu, care m-a întrebat foarte îngrijorat la telefon dacă mi-am luat bagaj de cală pentru retur :))

La fiera del libro per ragazzi este probabil cel mai important eveniment profesional din lume dedicat publicațiilor și industriilor multimedia pentru copii. Este un loc unde editori, agenți literari, ilustratori, autori și profesioniști din toată lumea se întâlnesc ca să discute drepturi de autor, să descopere talente noi, să vorbească despre povești și ilustrație și mai ales să celebreze literatura pentru copii. Adică să acorde o mare serie de premii!

Probabil cel mai important este BRAW / BolognaRagazzi Award, unul din cele mai prestigioase premii pentru cărțile ilustrate din lume. Este un premiu care recunoaște excelența în ilustrație, inovație și abilitatea de a captiva cei mai tineri cititori (și în același timp o trambulină de promovare pentru câștigători).

Anul acesta a fost un număr record de entries: 3858 de titluri au solicitat atenția juriului (mă întreb sincer cum s-au descurcat). 100 dintre finaliști au fost și expuși la târg la BRAW Amazing Bookshelf (și am avut și noi un titlu românesc acolo - Cui i-e frică de Scufița Roșie, de Georgiana Chițac).

Premiul se decernează pe 5 categorii + o categorie specială tematică. Anul acesta, categoria suplimentară a fost Sustenabilitate.

Puteți admira câștigătorii și argumentele juriului aici și vă recomand să citiți descrierile integrale de la fiecare premiu, pentru că așa înțelegem mai bine și care sunt criteriile importante în aprecierea unei cărți pentru copii 😍

Ce mi-a atras mie atenția a fost Dalla Finestra, câștigătoarea premiului New Horizons (un premiu opțional, adică juriul poate alege să îl decerneze sau nu, destinat unei cărți cu adevărat inovative). Dalla Finestra este o carte-joc tactilă, în Braille și italiană, care ”deschide privirea spre tot ce ne înconjoară”. Este o mică splendoare, însă judecând după prețul ei cred că este mai degrabă un obiect de artă ce implică multă muncă manuală și mă îndoiesc că este / va fi vreodată produsă într-un tiraj real.

Ahh, și dacă vă întrebați cum arăta expoziția The BRAW Amazing Bookshelf în viața reală, cam așa era:

Alte premii interesante de prin târg:

💫 BOP – Bologna Prize for the Best Children's Publisher of the Year. Un juriu format chiar din editori alege editurile care au dat dovadă de creativitate, inovație și calitatea portofoliului. Pentru Europa, acesta a fost anul editurii italiene Fatatrac.

💫 BolognaRagazzi CrossMedia Award, aflat la a cincea ediție, celebrează proiectele editoriale care își extind universul narativ în mediul digital. Are 2 categorii - CrossMedia Projects, unde a câștigat o carte coreeană numită Star Papa, și Digital Reading Experience, unde a câștigat Yoto.

Dacă nu știți Yoto, e un device genial - un mic player care citește povești, bazat pe niște cartoline. Nu are ecrane, nu are microfoane, nu are acces la internet (cred), e doar un radio de povești extem de simpatic, cred că the next best thing după cititul de către părinți. (Și dacă nu mă înșel, chiar se pot înregistra și povești citite de părinți pe cartoline customizabile.)

Daaar! Și mai interesant este că la această categorie, Digital Reading, a primit mențiune specială un proiect realizat de DCB, o organizație creată în jurul comunității românilor din Berlin.

Mihail Sebastian și tinerii cu sufletul de crin este un webcomic inspirat de Jurnalul lui Sebastian. Vi-l recomand din suflet, pe un ecran mare și cu boxe bune, pentru o experiență imersivă completă, (și) soundtrack-ul este extraordinar.

💫 Premio Strega Ragazze e Ragazzi - premiul pentru literatura italiană pentru copii și tineri. (Un Cărturino italienesc, dar ei îl au din 2016. Nicio grijă, recuperăm noi :))

💫 International Award for Illustration Bologna Children’s Book Fair - Fundación SM - un premiu dedicat ilustratorilor tineri, sub 35 de ani. Câștigătorul primește o bursă de 15,000 eur ca să poată termina și publica o carte ilustrată până la finalul anului următor.

În 2024, bursa a fost oferită brazilianului Henrique Moreira, care a prezentat anul acesta ”rezultatul muncii” - La danza del cielo y la tierra.

Câștigătoarea de anul acesta este ucraineanca Maria Haiduk, care nu are decât 17 ani! (e cea mai tânâră câștigătoare a acestui premiu din istorie). Conform tradiției, la anul va avea o expoziție personală în cadrul târgului.

💫 Bologna Portfolio Award și grantul Ars in Fabula - alte două premii dedicate ilustrației

💫 Premio Carla Poesio - pentru cele mai bune teze de cercetare pe domeniul literaturii pentru copii (aplicabil doar la universitățile italiene)

💫 In Altre Parole - premiul pentru traducere (pe temă dată)

💫 Bologna Licensing Award - cele mai bune proiecte de licențe comerciale pentru copii

Tot în cadrul târgului se decernează și prestigiosul Astrid Lindgren Memorial Award. Acest premiu este prestigios nu numai prin nume și prin faptul că onorează scriitori, ilustratori și povestitori (oameni sau organizații) care tratează cu profunzime literatura celor mici. Dar și prin faptul că valorează 450,000 eur! Da, în fiecare an din 2002 încoace guvernul suedez oferă 450,000 eur unui nume care a reușit să se distingă în aria poveștilor pentru copii și tineri. Primul laureat a fost Maurice Sendak, așa că vă dați seama că e vorba de o companie foarte selectă. Pe ceilalți îi puteți vedea aici.

Cu ce am rămas eu după Bologna

💫 Literatura este o industrie - și asta e un lucru bun. Industrie înseamnă bani, și realitatea e că literatura, ca orice alt lucru, are nevoie de bani ca să se întâmple.

💫 Poveștile nu înseamnă doar cărți tipărite, iar ilustrația și storytelling-ul merită și alte medii și vor evolua oricum

💫 It takes a village to raise a child, și este nevoie de o echipă (mare) pentru ca o poveste să ajungă în forma ei cea mai bună la cititor

💫 Este omenește imposibil să vezi tot ce e de văzut și să mergi la toate evenimentele la care ai vrea să mergi. Oricât te-ai pregăti cu informațiile de pe site, harta nu e teritoriul 🤷‍♀️

💫E frumos în aprilie la Bologna, mă mai duc :))

Șiii…. cel mai drăguț lucru care s-a întâmplat exact în ziua în care ajunsesem, fix la standul României: întâlnire de gradul 3 cu Mădălina! ❤️ Dacă ați vizitat Asteroidul fizic de pe vremuri sigur o știți pe Mădălina, prim-librarul nostru (care btw acum este project manager Cărturino! nu mai pot de mândrie! 😍)

Ce nu știți este că noi aveam la începutul lui 2020 bilet la Bologna să venim împreună la târg, apoi a venit pandemia și s-a anulat totul. Dar uite, 5 ani mai târziu, Universul tot ne-a adus aici împreună 🤗

Acestea fiind zise, am încheiat raportul bolognez 2025. Sper că ați simțit măcar puțin atmosfera supervibrantă & superinspirațională de acolo (deși, recunosc, și cam obositoare). La următoarea ediție revenim la oile, ăăă, recomandările noastre, că avem o grămaaaaadă de recuperat.

Până atunci, nu uitați: cărțile sunt distractive! 💫

❤️Ana

Ce mai faceți voi? Eu am avut o săptămână super plină și mai ales un weekend fantastic la The Power of Storytelling, o conferință de care îmi era foarte dor. (Foarte DOR, get it? :)).

Speaker la PoS a fost și Ruxandra / 4 fără 15, probabil cea mai cunoscută booktuberă din Ro. Ruxandra a vorbit despre convingerea ei că merită să discutăm despre cărți și să share the love pe tema asta. Ce să spun, mi-a plăcut, m-a validat, am simțit că-mi fac datoria față de societate :)).

(Also un alt lucru fff drăguț este că m-am întâlnit și cu câțiva din voi, asta mi-a plăcut și mai mult 🤗).

Vestea săptămânii în mica și colorata lume a cărților pentru copii din România: acum câteva zile a fost publicată lista de finaliste Cărturino! 😍 (Abia așteptam.) Câteva la care mă așteptam, câteva despre care am scris deja aici în newsletter, câteva pe care nu le-am citit încă 😲 - dar având în vedere că gala de premiere este prin mai-iunie, mai avem un pic de timp pentru lectură și pronosticuri.

Găsiți lista integral pe blogul Cărturești, împreună cu detalii despre juriu și cele două premii - Cartea ilustrată a anului și Cartea de literatură pentru copii a anului.

Pentru azi am ales câteva titluri de non-fiction, care se întâmplă să fie și mini-serii. Nu știu despre voi, dar la noi în familie fetele sunt amatoare de povești, băieții de informații (valabil la orice vârstă 😉). Însă cărțile acestea, pe lângă că sunt informative, sunt și frumoase 😍 și pline de mici povești și detalii care transformă știința în poveste. (Adică o apropie de noi și o fac să fie interesantă și ușor de reținut!)

💫 Văd, nu văd, întrevăd & Tare, încetișor, în șoaptă

Sunt 2 cărți care au câștigat în 2018 premiul Bologna Ragazzi pentru nonficțiune. Bologna Ragazzi Awards - BRAW - sunt premii decernate celor mai bune, mai inovative cărți ilustrate din lume. Cred că e suficient să vedeți coperta ca să vă dați seama că sunt… deosebite. Au ca subiect simțurile - văzul, respectiv auzul - pe care le explorează din multiple perspective, fără a avea neapărat o ordine, o structură fixă a ”lecțiilor”, ca o enciclopedie.

Lectura urmează pur și simpu curiozitatea autorului (și a cititorului) în mod aleator, de la o întrebare la alta - cum funcționează ochiul? când avem nevoie de ochelari? de ce înțelegem simboluri fără cuvinte? câinii văd lumea ca noi? putem citi fără să vedem? dar comunica fără să vorbim?

Dincolo de informații, cărțile sunt splendide vizual și cumva inspiraționale, au un spirit de curiozitate copilăroasă care e contagios pentru un adult. La finalul fiecăreia veți găsi câte o listă de lucruri care merită văzute sau ascultate - printre care primul desen animat, Fantasmagorie de Emile Cohl (1908) sau reconstituirea sunetului de la Big Bang (care este FOARTE diferit de ceea ce mă așteptam eu :))

Văd, nu văd, întrevăd & Tare, încetișor, în șoaptă

Romana Romanyshyn & Andriy Lesiv

Traducere din limba engleză de Iulia Tudorie

Editura Arthur / Vlad și Cartea cu Genius

💫 Albinele & Arborii, enciclopedii gigantice

Când editura Frontiera spune că aceste cărți sunt gigantice, e cazul să luați informația în serios! (dimensiuni pe carte: 37 × 27,2 cm și aproape 1kg) Sunt 2 volume splendide, încărcate de informație, cu grafică superbă și pline de detalii pe care nu le știați.

Sunt extrem de interesante și pentru adulți și niște obiecte splendide în sine, iar pachetul care le cuprinde pe amândouă mi se pare super avantajos.

Albinele a fost publicată în peste 30 de limbi și onorată cu distincții ca Cea mai frumoasă carte din Polonia (2015), White Ravens (2016) sau Premiul German pentru Literatură de Tineret pentru cea mai bună carte de nonficțiune (2017). Autorul, Piotr Socha, este grafic designer, ilustrator de carte, unul dintre cei mai cunoscuți caricaturiști polonezi - și fiu de apicultor :) (aha!)

Arborii este și ea o carte premiată, scrisă în colaborare cu Wojciech Grajkowski, doctor în biologie și autor de manuale școlare.

Albinele, Piotr Socha

Arborii, Piotr Socha & Wojciech Grajkowski

Traducere din limba poloneză de Ioana Diaconu-Mureșan

Editura Frontiera

💫 Seria Adam Kay pentru copii

Și acum ajungem la lucrul meu preferat, și anume umorul! Adam Kay este o persoană foarte interesantă: în timp ce era student la medicină a început să facă stand-up comedy prin cluburi și și-a format o trupă numită Amateur Transplants. A devenit apoi medic și a profesat ca obstetrician-ginecolog, dar după o operație mai complicată, care l-a afectat emoțional foarte mult, s-a retras din această profesie. Însă cunoștințele sale medicale sunt puse la bun folos în…. cărți!

Volumele lui pentru copii sunt colecții de lucruri adevărate, surprinzătoare și amuzante despre corpul uman și despre istoria medicinei și a umanității, distractive și pentru adulți. Și, dacă e vreun lucru care va convinge și ne-cititorii să încerce o carte, sunt glumele dezgustătoare 🤷‍♀️ (again, orice glumă cu pârțuri și posterioare e perfect acceptabilă până în 12 ani dpmdv :)) Și chiar funcționează!

Toate volumele sunt ilustrate de Henry Paker, de asemenea stand-up comedian la bază :D.

Anatomia lui Kay. Un ghid complet (și total dezgustător) al corpului uman / KAY’S ANATOMY: A Complete (And Completely Disgusting) Guide To Human Body

Minunata medicină a lui Kay. O istorie dezgustătoare și înfiorătoare a corpului uman / KAY’S MARVELOUS MEDICINE: A Gross and Gruesome History of the Human Body

Creierele geniale ale lui Kay / KAY’S BRILLIANT BRAINS

Incredibilele invenții ale lui Kay. Un ghid fascinant și fantastic de amuzant al invențiilor care au schimbat lumea (și al unora pur și simplu inutile) / KAY’S INCREDIBLE INVENTIONS: A Fascinating and Fantastically Funny Guide to the Inventions That Changed The World (and Some That Definitely Didn’t)

Traducere din limba engleză: Florin Tudose

Editura Publica

Cam atât pentru azi. Săptămâna viitoare ar trebui să avem storytime live, însă cum eu o să fiu pe drumuri și sâmbătă și duminică dimineață pentru un eveniment în familie, nu prea am cum să îl țin. Dar nu e nimic, și aprilie este o ocazie! Pe data viitoare și nu uitați: Cărțile sunt distractive!

❤️Ana

Aaaanyways. Sper să nu fiți super dezamăgiți, dar săptămâna asta am făcut the unthinkable, adică…. nu am scris newsletter! 😱 nu am citit nicio carte pentru copii! 😳 nu mi-am respectat planificarea editorială! 🤯

Nu pentru că n-aș fi vrut, dar pentru că sunt din ce mai aglomerată cu evenimente din real life care mi-au solicitat foarte multă energie psihică. Și apoi mi-am luat o minivacanță de trei zile, pe care aș fi anulat-o dacă era după mine, noroc că am un partener de viață mult mai înțelept care înțelege utilitatea pauzelor. (Eu sunt mai degrabă în mindsetul descris aici de Maria, dar încerc să mă lecuiesc.)

Ca să nu trag chiulul complet, azi am scos de la arhivă niște ediții mai vechi de newsletter pe care mie mi-a plăcut să le scriu, dar pe care poate voi nu le-ați citit 😁 (sau cine știe, le-ați uitat, că eu am uitat și ce am scris acum o lună 🤦‍♀️). Ca să nu vă las așa, fără material de studiu :)))

Și la final am și o recomandare de carte superbă pentru oameni mari sau copii un pic mai mari - tocmai am terminat-o și încă sunt vrăjită 🌸

So. Dacă sunteți mai noi pe aici - și mulți din voi sunt, mai avem puțin și ajungem la 2000 1100 (later edit 🤦‍♀️) de cititori de povești, omg 😍! -, vă recomand să intrați și direct pe www.asteroidulb612.ro, unde o să găsiți toată arhiva newsletterului, grupată pe categorii de vârstă. Anumite ediții se regăsesc în mai multe categorii, pentru că treaba cu ediții pe vârste e mai recentă, înainte lucrurile erau mai eclectice ☺️. Dacă apăsați pe micul link de ”view all” din stânga, o să vedeți toate articolele din fiecare categorie.

Dacă nu știți de unde să începeți, iată 3 ediții care mi-au plăcut în mod special:

💫 Astrid Lindgren și literatura cu respect pentru copii

Născută pe 14 noiembrie 1907 în Suedia, Astrid Anna Emilia Lindgren este a patra cea mai tradusă scriitoare pentru copii din toate timpurile. A fost o femeie cu o viață complicată (la 19 ani l-a născut pe primul ei copil, dintr-o relație clandestină, copil pe care a fost obligată să-l dea în grijă unei alte familii în primii 3 ani), un spirit liber care nu și-a pierdut niciodată copilăria interioară și un om care, dincolo de a fi scriitor, s-a implicat intens în viața civică și nu s-a temut să-și exprime puternic opiniile politice.

💫 6 întrebări pe care să ți le pui când evaluezi o carte pentru copii

Ce înseamnă o carte bună? Cititorii adulți probabil că au un răspuns la asta. Eu am trei criterii valabile și pentru ficțiune și pentru non-ficțiune: îmi place când o carte este bine scrisă, îmi pune mintea la contribuție și mă face să simt sau mă învață ceva. Evident că nu m-am născut cu ele, dacă mă întrebai acum 30 de ani ce înseamnă o carte bună, sigur n-aș fi știut să răspund. Și atunci vine problema: dacă un copil n-are criteriile încă pentru ce înseamnă o carte bună, cum îl ajut să și le descopere?

💫 5 cărți pentru cititori începători și un minighid despre cum să le alegem

Voi cum ați învățat să citiți? Eu am învățat când aveam vreo 4 ani, de la bunicii mei. Îmi amintesc perfect cum bunicul citea ziarul în fiecare zi și mie îmi plăcea să stau și eu în fotoliu și să buchisesc la el, deși nu înțelegeam mare lucru - dar eram extrem de mândră când reușeam să formez un cuvânt, ba chiar o frază întreagă! Azi am selectat din bibliotecă 5 cărți care dpmdv sunt potrivite pentru un cititor începător, care abia se ridică pe picioare în lectură, precum o girafă baby care abia începe să meargă 😍 (dar și când va descoperi ce picioare are!). Și iată la ce m-aș uita eu când aleg o carte pentru un cititor începător.

Acestea fiind zise, v-am promis că vă las și o recomandare de carte care nu e (neapărat) pentru copii, dar garantez că o să vă poarte înapoi în copilărie, în cel mai tandru și delicat mod posibil:

Inocenții, de Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas

Este un superbestseller pe piața din România, așa că poate mulți din voi au citit-o deja. Well, eu n-o citisem până zilele astea, dar sunt extrem de fericită că am pus-o în bagaje pe ultima sută de metri. Este cartea copilăriei autoarei, cu întâmplări reale filtrate prin fantezia și sensibilitatea unei fetițe de 5-10 ani care trăiește fericită într-o casă plină de părinți bunici, mătuși, veri și un frate, în Brașov unde muntele și natura sunt magice și fiecare amănunt al vieții de zi cu zi poartă promisiunea unei aventuri. O copilărie liberă și jucăușă, protejată de cuibul de iubire creat de oamenii mari, fie ei membri ai familiei, vecini sau pur și simplu prieteni - într-o lume care nu este deloc liberă.

Mi-a plăcut mai mult decât foarte mult, dacă nu ați citit-o încă trebuie neapărat să o aveți în casă, nu se știe când aveți o minivacanță și o luați cu voi spontan. Este foarte similară cu Maniunea ca gen (altă bijuterie) și ce e super frumos este că unul din personajele importante este chiar… casa în care locuiește familia. O casă cu ochi și suflet, strâns legată de cei care o locuiesc, care mi-a amintit de casa din Schimbare de aer care, tot așa, poartă în ea toate viețile și emoțiile celor care o locuiesc. Este minunată ❤️

Și-am încălecat pe un unicorn și am încheiat și cu ediția asta cocktail de diverse feluri de amintiri.

Să aveți o săptămână cu toată energia veselă și soarele primăverii! Și nu uitați: #CărțileSuntDistractive! 💫

❤️Ana

Azi avem 3 cărți ilustrate pentru 3-5 ani, un pod spre lumea fanteziei. Sper să vă bucurați de ele și, înainte să vă simțiți blocați de recomandarea de vârstă (care va fi mereu doar… o recomandare 🤷‍♀️) vă dau un citat din actualul Ambasador Național al Literaturii pentru Copii din USA, care - spoiler alert! - este prezent cu o carte chiar și în acest newsletter 😍

Cu aceste cuvinte în minte - și luați-le în serios, un ambasador a zis asta! 🤓 - hai să ne uităm împreună pe trei cărți ilustrate de care se poate bucura oricine.

Iar la final avem un bonus pentru oameni mari și o invitație, nu le ratați! 👇

💫 Iepurașul Sato

Poveștile japoneze sunt… altceva ❤️ Dincolo de stilul grafic, cam toate poveștile pentru copii de autori japonezi pe care le-am citit până acum sunt foarte calme, zen, fără aventuri periculoase sau mari momente de cumpănă, dar cu o atenție delicată la lucrurile mici.

Iepurașul Sato este o serie, iar aceasta e prima carte din ea. ”Într-o zi, un băiețel pe nume Sato Săltărețul s-a transformat în iepuraș. Și, de atunci, trăiește ca un iepuraș.”

Udă grădina cu furtunul care - hei! - se pare că se alimentează dintr-un iaz magic. Pune rufele la uscat, iar acestea devin pânze de corabie. Se plimbă după ploaie, iar bălțile devin ferestre spre o lume mai colorată. Pe scurt, cartea este o serie de mici viniete din viața perfect banală a băiețelului-iepuraș. Însă atunci când privim tot ce e în jur prin lentila fanteziei - cum o face Sato, ca toți copiii - nu există nimic plictisitor. Fiecare obiect devine eroul unei minipovești.

E o carte aerisită grafic, cu puține cuvinte, iar personajul principal Sato ”se transformă” doar punându-și un costum de iepure pe el - rămâne mereu cu chipul de băiețel, astfel nu uităm niciodată că de fapt toată povestea este un mod de a vedea lucrurile, nu o fantezie.

Ce-mi place la cartea asta e că nu are un început și un sfârșit bine definite. Este, cum să vă spun, ca un fel de felie de tort, unde tortul = viața cuiva care vede lucrurile altfel. Mâncăm felia și rămânem cu gândul: hmm, oare eu ce-aș putea face ca și tortul meu, viața mea normală, să aibă tot gustul ăsta magic? Simplu, să ne punem costumul de iepuraș și să ne vedem de treabă 😍

Iepurașul Sato / Usagi no sato kun, 2006

Text & ilustrație: Yuki Ainoya

Traducere din limba japoneză de Iolanda Prodan

Editura Cartea Copiilor

💫 Urechea ascultătoare

Mergem mai departe cu suprarealismul, de data asta într-o poveste de la una din cele mai cunoscute autoare estoniene pentru copii: Piret Raud. Urechea ascultătoare este o poveste inspirată de Van Gogh, mai precis de incidentul cu urechea tăiată. Ce se întâmplă cu o ureche când se trezește singură, fără capul care a luat mereu decizii pentru ea?

Well, întâi e cam derutată. Apoi însă descoperă că are un talent extraordinar: acela de a asculta și de a-i face pe ceilalți să se simtă mai bine, pentru că sunt auziți. Astfel, începe să-și facă prieteni. Și, așa cum ea și-a folosit harul de a asculta ca să îi salveze pe ceilalți de singurătate, și prietenii își folosesc darurile unice ca să o salveze pe Ureche din bucluc când este prinsă în pânza unui păianjen malefic.

O poveste isteață și surprinzătoare despre unicitatea fiecăruia și despre faptul că n-ai nevoie să fii special ca să îți faci prieteni - trebuie doar să fii tu însuți. Vizual vorbind cartea are un stil grafic deosebit, un pic steampunk-ish așa, însă în culori vibrante care dau poveștii o atmosferă foarte pozitivă.

Ah, și dacă vă întrebați care e legătura cu Van Gogh, nu treceți prea repede peste prima pagină: scaun… vază cu floarea-soarelui… get it? ☺️ (Sau mai bine faceți un test: dați cartea unui copil care a fost expus la Van Gogh înainte. Pe cât facem pariu că se prinde de detaliile astea înaintea voastră? :))

Urechea ascultătoare / Kõrv / The Ear, 2019

Text & ilustrație: Piret Raud

Traducere din limba engleză de Elena Vîlceanu

Editura DPH

Știați că azi, 2 martie, este ziua lui Dr. Seuss? Dacă vreți să aflați mai multe despre acest artist multi-fațetat (poezia pentru copii a fost doar una din pasiunile lui creative), puteți citi ediția specială pe care i-am dedicat-o 😍

💫 Trolul cu trei iezi

Există pe lumea asta multe creative matches made in heaven, și cuplul Barnett-Klassen sigur e unul dintre ele ❤️ (Vă recomand cu f multe steluțe și newsletterul lor despre cărțile ilustrate pentru copii pe care l-am mai menționat aici.)

Trolul cu trei iezi este repovestirea unei povești clasice norvegiene. Mac Barnett n-a schimbat practic nimic din storyline-ul inițial. Și în varianta clasică avem un trol care încearcă să mănânce pe rând fiecare ied, însă lăcomia îi depășește inteligența, așa încât îl tot așteaptă pe cel mai mare și mai delicios dintre ei - dar sfârșește aruncat în apă și pierdut pentru totdeauna.

În varianta lui Mac Barnett, povestea e spusă însă din perspectiva villain-ului trol, cu care sincer empatizăm: e mort de foame (Nu mâncase decât o gheată de piele și niscai jeg din buric, bietul) și își petrece timpul așteptând în pustietate să treacă vreo gustare peste podul lui, decorat ca de Halloween cu cranii.

Iar când apare ieduțul ne dăm seama că trolul e de fapt un fin gurmand, nu se repede să-l hăpăie, ci trece în revistă toate posibilele moduri delicioase de a savura cărnița proaspătă:

Cobori în jos, ieduț nurliu,

să te prepar așa cum știu:

cu rozmarin, cu pătrunjel,

cu sos tartar, sos bechamel,

ieduț flambe, ied cu de toate,

cu bame caramelizate…

La cină - ied, ied - la dejun,

hai să te pap, că prea ești bun!

Evident, traducerea domnului Bican este chiar mai irezistibilă decât iedul 😍 (trolul ar fi de acord! :))

Dincolo de text însă, dpdv vizual, cartea e un film pe hârtie pur și simplu. Din primul spread, cu mult ”aer liber”, ne dăm seama în ce pustietate trăiește trolul, apoi întreaga poveste variază între planuri largi care transmit clar emoția momentului (foame, singurătate, disperarea pierderii în cascadă) și planuri medii și strânse care transmit emoția personajului (teamă, speranță, surpriză, furie…). Totul pe un fundal cromatic foarte… norvegian și rece, precum basmul-sursă :)).

Și de asemenea ador modul în care textul este separat de imagine, ceea ce ajută și mai mult la senzația vizuală de peliculă fără cuvinte. Am făcut și un mic filmuleț mai jos în care răsfoim cartea. (A fost spontan, deci fiți îngăduitori :)). Este o bucurie cartea asta 😍, mă gândesc s-o citim la următorul storytime.

Trolul cu trei iezi / The Three Billy Goats Gruff, 2022

Repovestire de Mac Barnett, ilustrații de Jon Klassen

Traducere din limba engleză de Florin Bican

Editura Arthur -Vlad și Cartea cu Genius

💫 La final, un cadou pe care tocmai l-am primit de la editura Arthur (mulțumesc!): un roman grafic nou-nouț, Mama mea e un Nuștiuce Haizisăizic, cu text de Corina Dascălu și ilustrații de Marta Crețu.

Nu e o carte pentru copii, ci ”un poem tulburător despre depresia mamelor şi efectele ei asupra copiilor” (am citat descrierea editurii pentru că sunt complet de acord cu ea.) Este o poveste plină de compasiune și… cumva vindecătoare, cred, pentru oricine suferă sau a suferit de depresie, pentru că separă omul de boală.

Mama este o ființă iubitoare și tandră, cu ochi căpui ca două castane lucioase și mâini puternice și dibace. Dar uneori ”îi cresc dinți mari și aspri… limba i se despică și n-o mai poți înțelege.” Mama este o mamă, depresia e un vârcolac. Iar vârcolacul rămâne să-l însoțească în viață pe copilul devenit adult.

Cred că este o poveste în care se vor recunoaște din păcate mulți copii deveniți adulți acum, și poate o să ne ajute în a face pace cu vârcolacul. Chiar dacă are subiectul ăsta greu este o carte tandră, care nu pune vină și nu dă soluții, pur și simplu ne ajută să acceptăm că uneori viața e și așa.

Însă partea cea mai spectaculoasă dpmdv este faptul că… a fost ilustrată de o adolescentă! Marta Crețu este elevă în clasa a XIIa la un licei din Galați și s-a inspirat pentru ilustrații din autocolantele de geam cu model de vitralii pe care le vedea acasă când era mică, iar acum îi amintesc de ”starea de confuzie perpetuă a copilăriei pe care am vrut să o redau și în această carte.” Și a reușit foarte bine ❤️

Cartea va avea și un eveniment de lansare pe 21 martie, la Librăria Humanitas de pe Lipscani. La eveniment va participa și Svetlana Cârstean, alături de cele două autoare - poate ne vedem acolo! 😍 (Încă nu știu la ce oră este, dar vă anunț eu când aflu.)

Mama mea e un Nuștiuce Haizisăizic, 2024

Text de Corina Dascălu, ilustrații de Marta Crețu

Editura Grafic

Acestea fiind zise, am încheiat și cu această ediție, ne revedem weekendul viitor. Să aveți o săptămână fantastică și o primăvară cu soare și energie bună! Și nu uitați: Cărțile Sunt Distractive! 💫 (chiar și când te fac să plângi :))

❤️Ana

Și acum, să trecem la cele 3 titluri pentru azi.

💫 Vestita invazie a urșilor în Sicilia, Dino Buzzati

Dino Buzzati (1906-1972) a fost romancier, autor de proză scurtă, pictor, poet și jurnalist pentru Corriere della Sera. Aceasta este singura lui carte pentru copii, și ca să fiu sinceră nu sunt sigură că e vorba de o carte pentru copii, deși e ilustrată chiar de autor. Spun asta pentru că e o poveste fără vârstă dpmdv, la fel de enjoyable fie că ai 8 ani (recomandarea editurii) sau mult peste.

Pe scurt, e vorba de vestita invazie (imaginară) a urșilor în Sicilia, în vremuri atât de îndepărtate încât și locurile și amintirile s-au pierdut până la noi. Ursul Leonte și poporul lui, împinși de foame (dar și de dorința regelui de a-și regăsi fiul pierdut) coboară în oraș. Ajung să se amestece printre oameni și să devină într-o măsură ca ei - cu bune, dar mai ales cu rele…

Este o fabulă magică, surpinzătoare, scrisă într-o alternanță proză / versuri (într-o proporție de 80/20, aș spune), oarecum sângeroasă pe alocuri, dar s-a mai văzut vreodată invazie fără victime? O carte cu aventură, neprevăzut, victorii, vrăji și speranțe împlinite - dar și surprize urâte, trădări, monștri și bătălii pierdute. În final, o meditație despre autenticitate care te lasă cu o întrebare: cum să rămâi mereu cine ești, cea mai bună versiune a ta, indiferent de contextul în care te plasează viața?

Vă las mai jos un scurt fragment audio. Și dacă vă place și n-ați citit Dino Buzzati pentru oameni mari, nu ezitați să încercați :D. Este printre autorii mei preferați, cel puțin pe proză scurtă.

Vestita invazie a urșilor în Sicilia / La famosa invasione degli orsi in Sicilia, 1945

Text & ilustrații: Dino Buzzati

Traducere din limba italiană de Corina Anton

Editura Polirom, colecția Junior

💫 4 piese cu susul în jos. Antologie de teatru contemporan pentru copii

Vouă vă place să citiți teatru? Mie da! Iar asta este o mică bucurie de carte, pe care sunt super fericită că am descoperit-o complet întâmplator ❤️

E un volum care adună 4 piese dezvoltate și puse în scenă în cadrul proiectului MINIREACTOR la Cluj. Însă cartea nu e doar o antologie de texte pentru copii, ci și un fel de… manual-suport care poate funcționa ca o lecție excelentă de literatură și dramaturgie pentru părinții lor, începând de la introducere.

Avem 4 piese al căror text dramatic este scris de Ana Cucu-Popescu, ”după idei aruncate alandala de Delia Gavlițchi” - un match creativ made in heaven, după cum se pare :). Fiecare piesă este precedată însă de o analiză critică destul de complexă, un ”ce-a vrut să spună autorul” și de ce a spus așa cum a spus. Analiză ce conține și întrebări critice pentru copii și părinți pe care le putem folosi ca să ne punem mintea la contribuție să înțelegem textul. Și, parafrazând Beatles, ”to know something is to love something”: personal cred foarte mult în acest principiu așa că vă recomand să nu săriți nicio pagină. Piesele sunt foarte distractive în ele însele (chiar dacă, spoiler alert, una din ele este o piesă fără cuvinte!). Dar, alături de ghidajul atent și detaliat din analizele critice, devin o adevărată plăcere.

Recomandarea de vârstă este aproximativă pentru cartea asta, cel puțin una din piese este destinată copiilor 4+. O puteți folosi ca să creați teatru acasă :D - sunt în carte idei pentru punerea în scenă în familie, cu păpuși, jucării etc.

4 piese cu susul în jos. Antologie de teatru contemporan pentru copii, 2023

Text: Ana Cucu-Popescu, după idei de Delia Gavlițchi

Ilustrații: Maria Brudașcă

Introducere: Mihaela Michailov

Analiză critică: Raluca Sas-Marinescu

Coordonator volum: Delia Gavlițchi

Editura: Signatura

💫 Cinci copii și un spiriduș, E. Nesbit

Ați auzit de conceptul de free range parenting? 😁 Ei bine, cartea asta este free range parenting manifestat la extrem, și de-aia nici nu poți s-o lași din mână. Pe scurt, este povestea a cinci frați care se mută din Londra - cea plictisitoare și plină de borduri gri - la țară! 😍 Unde aventura se desfășoară în fața ochilor lor, precum un covor verde-iarbă plin de flori și comori ascunse.

Cei cinci copii sunt lăsați să exploreze lumea de dimineața până seara, fără supravegherea vreunui adult, iar în prima zi în sat descoperă, într-o carieră abandonată, un Psammead sau un Spiriduș-de-nisip ce are puterea să le îndeplinească în fiecare zi câte o dorință. Dar atenție! Când ești copil îți ies dorințele pe gură cum ai respira, iar primul lucru pe care îl aude spiridușul imediat după cuvintele magice ”Mi-aș dori să…” devine realitate.

În acest fel, devin atât de frumoși încât propria lor bonă nu-i mai recunoaște și îi dă afară din casă (noroc că dorințele nu durează decât până la apus!). Le cresc aripi să zboare, dar pe înserat se trezesc cu aripile dispărute, prizonieri pe cupola unei biserici. Devin putred de bogați - dar bogăția lor e formată doar din monede de aur ieșite din circulație pe care nu le acceptă nimeni. Locuința lor se transformă în castel, dar ghinion, este un castel asediat. Ce să mai, un șir de întâmplări (ne)fericite, dar mereu pline de aventură și de acel spirit de ”magia există!” care e întotdeaun prezent în copilăriile fericite, indiferent cât de improbabilă ar fi situația.

Este o fantezie foarte captivantă, împărțită pe capitole și ilustrată cu căldură de Dan Ungureanu. Este potrivită pentru lectura independentă, dar super pretabilă și pentru citit, capitol cu capitol, copiilor mai micuți, 5+ ani aș zice. O să râdeți și voi împreună cu ei, iar apoi vă garantez că o să fiți mult mai atenți și specifici înainte să spuneți ”Mi-aș dori…”

Cinci copii și un spiriduș / Five Children and It, 1902

E. Nesbit (Edith, în caz că erați curioși. Considerată creatoarea literaturii fantastice pentru copii, o JK Rowling de acum o sută de ani)

Ilustrații de Dan Ungureanu

Traducere din engleză de Iulia Arsintescu

Editura Arthur

Acestea au fost titlurile pentru azi. Sper că ați găsit ceva care să vă stârnească un pic de curiozitate de cititor. Mai multe titluri pentru 9-12 ani puteți descoperi aici, în arhivă.

Ne ”revedem” weekendul viitor, și până atunci nu uitați: Cărțile sunt distractive! 😍

❤️Ana

Un reminder scurt: mâine la ora 10:00 ne vedem online - live- video ca să citim o poveste împreună 📖

Subscribe now

Vom citi câștigătoarea poll-ului din finalul acestui articol, până acum pare a fi ”Poveste de primăvară” 🤷‍♀️ (ce să fac, erau 14 grade afară când am ales titlurile pentru poll - și în câteva zile e 1 martie!). Încă mai sunt câteva ore în care puteți alege Absolut Nimic. (Literalmente :))

Live-ul o să dureze, probabil, cel mult 20 de minute. Dar atenție - poate fi urmărit doar prin aplicația Substack (și de pe desktop, cred, dar nu de pe mobil dacă nu aveți aplicația). O să primiți o notificare cu linkul către live, dar video-ul nu poate fi accesat direct în e-mail.

Pe mâine! 💫

❤️Ana

Well, pot să vă spun că nu a fost cine știe ce mare proces de gândire, pur și simplu… așa este, pentru mine. Azi, cu o zi după Ziua Lecturii, m-am gândit să explorăm puțin ideea asta de distracție și cum o facem realitate pentru copii (și, de ce nu, și pentru noi înșine).

Pentru mine, distracția = bucurie. (Irl sunt considerată o persoană complet nedistractivă pentru că nu mai beau alcool și îmi place să mă culc relativ devreme 🤷‍♀️ dar e mult mai fun pentru mine să am capul limpede, ce pot să spun. Fiecare cu bucuria lui).

Și acum un detaliu important: bucuria nu e sinonimă cu plăcerea.

Celebrul psiholog Mihaly Csikszentmihalyi, cel cu teoria flow-ului, face o distincție între aceste emoții.

Plăcerea este satisfacerea unei așteptări homeostatice - adică răspunde unei nevoi biologice sau programate social, cum ar fi mâncarea, odihna, sau chiar și scrolling-ul pe social media. E o experiență pasivă care nu necesită investiție de energie psihică și nu produce creștere personală.

În schimb, bucuria (enjoyment) implică progres, învățare și realizare. E o experiență activă în care ne concentrăm și investim energie mentală, simțim că am realizat sau descoperit ceva nou, și care ne ajută să creștem și să ne dezvoltăm ca persoane.

Plăcerea oferă satisfacție imediată și posibil superficială. Bucuria ne transformă și ne îmbogățește experiența de viață, prin efortul și implicarea pe care le presupune.

Și aici vrem să ajungem. Vrem să ajungem să transformăm cititul în bucurie. Pentru că, așa cum v-am mai spus, e una din cele mai la îndemână și ieftine bucurii de care putem avea parte în viață, disponibilă oriunde și oricând, singur sau în compania altora. (Ca să nu mai spun că ajută cu insomniile și ne face mai buni, empatici, deștepți - demonstrat de știință!)

Cum facem asta? În newsletterul de azi, o să vă spun cum am ajuns eu să mă bucur de cărți, poate furați vreo idee, și o să vă dau și o listă de oameni și resurse de unde îmi alimentez aceste bucurii :D

Cum am ajuns eu să mă bucur de cărți

💫 Am avut exemple de cititori în casă, de când eram mică. În copilărie am petrecut foarte mult timp cu bunicii paterni. Bunicul meu, un domn extrem de elegant care și în casă purta costum, avea ritualul zilnic să cumpere și să citească apoi ziarul, tacticos, în timp ce bea o cafea și discuta știrile cu bunica pe parcurs. Bunica mea, o femeie super creativă cu o poveste de viață extraordinară (și auto-exagerată pe alocuri, dar ce contează :D), era cea mai mare povestitoare pe care am cunoscut-o. Copiii au o plăcere nativă în a afla lucruri, iar prezența lor mi-a alimentat dorința să le pot afla și singură din cărți.

→ Cum aplici tu: creează mici ritualuri de citit pentru tine, în care demonstrezi, nu explici cum cititul te face să te simți bine. Și 10 minute înainte de somn sunt suficiente.

💫 N-am citit în viața mea o carte de obligație, nici măcar la școală. (I’m looking at you, România pitorească a lui Vlahuță 🤮). Am și acum o regulă - dacă nu-mi place în primele 50 de pagini, gata! (Corolar: poate nu îmi place acum, n-o tai de pe lista mea forever. În afară de România pitorească, evident :))

→ Cum aplici tu: eh, recunosc că asta e mai greu când copiii au lecturi obligatorii la școală. Pe de altă parte, mi se pare că de multe ori aici e vorba de a stârni interesul. Am văzut copiii care cred despre ei înșiși că nu le place să citească, așa că refuză să le placă - dacă înțelegeți ce vreau să spun. De multe ori, o conversație cu o curiozitate autentică despre carte (totuși, ce nu-ți place? dar ți-a plăcut ceva? tu cum ai fi făcut în loc?) reușește să treacă barajul.

💫 Am scris mereu. Eu am fost acel gen de copil enervant care face cele mai bune compuneri din clasă. Am scris fan-fic despre personajele mele preferate înainte să știu că ăsta e un genre :)) Scrisul și cititul merg mână în mână, pe măsură ce scrii, îți place mai mult și să citești.

→ Cum aplici tu: Nu toți copiii au chef să scrie. Dar scrisul nu e altceva decât o observație despre lumea din jur și idei despre cum ea ar putea fi altfel. Încurajați copiii să fie atenți, prezenți, să privească lumea cu ochi activi și gânditori. (Sau mai exact, încurajați-i să NU își piardă această atitudine nativă.)

💫 Tatăl meu m-a dus mereu în librării sau în case de oameni cu bibilioteci MARI, unde vedeam, atingeam și deschideam toate cărțile care păreau interesante.

→ Cum aplici tu: mergi cu copiii la bibliotecă și lasă-i să caute și să răsfoiască ce au chef. Recomand în aproape aceeași măsură și librăriile, dar problema cu librăriile din ziua de azi este că multe sunt jumătate cărți, jumătate alte lucrușoare și accesorii care îți iau ochii. Iar zonele de cărți pentru copii, dacă nu sunt relativ mici și atent curatoriate, sunt pur și simplu copleșitoare. Mai ales pentru copii sub 8-9 ani, cred că e mult mai bine să fie expuși unei selecții atente și limitate din care să-și poată alege preferatele, altfel procesul este mult și obositor pentru ei.

💫 Ca adult, am făcut un curs de scriere creativă unde nu am devenit scriitor (spre deosebire de mulți din colegii mei de atunci, care acum sunt autori publicați), dar am învățat anatomia prozei și cum să evaluez și apreciez scriitura. Nu că aș fi vreo specialistă acum, dar sigur sunt mai bine decât înainte :)).

→ Cum aplici tu: aici e simplu, sunt mai multe variante de ateliere sau cursuri de scriere creativă pentru copiii, online sau offline, mai scurte sau mai lungi. Un curs de acest gen te învață să-ți explorezi, să-ți distilezi și să îți pui pe hârtie ideile - niște skill-uri utile indiferent de ce carieră îl așteaptă pe cel mic.

Iar acum iată o listă scurtă de resurse pe care le urmăresc eu ca să-mi alimentez bucuria de a citi. Cu mențiunea că acum petrec foarte puțin timp pe social media, prefer sincer să mă uit pe geam la cer, așa că sigur îmi scapă multe 🤷‍♀️. Dar aia e, v-am zis mai sus că sunt nedistractivă :))

Subscribe now

Facebook & Instagram

💫 De Basm, asociația scriitorilor pentru copii și tineret care și-au asumat misiunea de a duce scriitorii și poveștile până în cele mai îndepărtate colțuri ale țării.

💫 Bookisit, inițiativă pentru stimularea lecturii unde găsiți foarte multe materiale ajutătoare - cum construiești o bibliotecă, cum faci educație financiară pentru copii, calendar lunar de lecturi etc. În plus Bookisit organizează periodic târguri unde puteți vinde cărțile care v-au rămas mici și puteți cumpăra unele mai potrivite :D.

💫 Book Industry, singura inițiativă (din câte știu eu) dedicată industriei cărților din România. Nu este numai pentru copii, dar cultivă aprecierea de carte și scriitori în general :)

💫 Oana Purice, fondatoarea Book Industry, agent literar, membru în juriul Cărturino 2025, mamă și avid cititor și review-er de cărți pentru copii.

💫 Biblioteca lui bebe, contul de instagram unde Cristina Ionică scrie despre literație și recomandă titluri pentru 0-5 ani. Vă recomand și podcastul foarte tare al Cristinei, Un pic de poveste, despre autorii și ilustratorii pentru copii.

💫 Lecturi cu Alina, recomandări video de cărți pentru copii

Newslettere

💫 Vocativ, un newsletter recent lansat dedicat părinților și profesorilor, resursă gratuită de materiale educaționale, studii, informații, sfaturi și idei pentru educația copiilor

💫 Newsletterul De Basm care urmează să fie lansat pe 1 martie (sunt 100% sigură că o să merite abonarea 😍)

💫 Newsletterul lui Alex, recomandări de cărți pentru copii (uneori și pentru adulți) de la scriitorul Alex Moldovan, unul din cei mai populari autori contemporani români pentru copii

În engleză:

💫 Looking at picture books, un newsletter excelent despre cărțile ilustrate pentru copii (foarte) mici, publicat de Jon Klassen și Mac Barnett. Este efectiv un newsletter care te învață să citești cărți ilustrate. Pentru că, dacă ești adult și nu ai o minimă educație vizuală, crede-mă, nu știi. Vorbesc din experiență 🤗

💫 Moonbow, un alt newsletter excepțional despre cărți pentru copii, cu articole destul de rare, dar foarte in-depth, mereu cu perspective fresh. Nu conține liste de recomandări, dar e plăcere pură de citit. (de-aia care îți satisface nevoile =)))

💫 Can we read? - un newsletter cu liste de recomandări tematice și scurte reviews, cu mențiunea că e concentrat pe piața americană, așa că nu e super relevant pentru ce găsim la noi. Dar îmi plac foarte mult recenziile scrise de Sarah pentru că sunt simple, sincere și strâns legate de viața de zi cu zi de mamă cititoare.

Ateliere de creative writing pentru copii

(cele pe care le știu eu, sigur mai sunt și altele)

💫 Ateliere cu scriitoarea Adina Rosetti pentru 10-14 ani

💫 Atelierele de la Academia Motanov (nu mi-e clar dacă urmează acum unul, dar probabil se vor mai organiza)

💫 Ca un roman, Daniel Pennac

Și am și o recomandare pentru voi: micul și deliciosul volum Ca un roman, de Daniel Pennac, apărut la Editura Arthur. Un eseu light-hearted despre bucuria de a citi și drepturile irevocabile ale celui care citește de drag - printre care se numără și dreptul de a nu citi 💪. Vi-l recomand și vouă, și copiilor de peste 12 ani cu un simț fin al umorului ☺️

Ca un roman / Comme un roman, 1992

Daniel Pennac, ilustrații Quentin Blake

Traducerea din limba franceză de Ileana Cantuniari

Editura Arthur

Ooo, și era să uit, duminica viitoare ne vedem la Substack Storytime la ora 10! Avem întâlnirea stabilită, o puteți adăuga în calendarele voastre aici. Va dura în jur de 20 de minute, probabil.

Atenție: ca să urmăriți live-ul, trebuie să aveți instalată pe telefon aplicația Substack (nu merge de pe mail). Am impresia că acum live-urile pot fi urmărite și de pe desktop, din browser, dar cu aplicația e mai sigur.

Și acum întrebarea cu adevărat importantă…

Aici ne oprim pentru azi, cu speranța că v-ați luat câteva idei despre cum să transformați cititul în bucurie autentică 🤗 . Și, dacă aveți și alte resurse pe care le urmăriți pentru literatura pentru copii, lăsați un comentariu! O să îmi folosească și mie - și în mod sigur și altora.

Weekendul viitor revenim la o ediție cu recomandări cu titluri pentru 9-12 ani. Până atunci, să aveți o săptămână grozavă! Și nu uitați, CărțileSuntDistractive! 😁

❤️Ana

Săptămâna asta avem cărți pentru 6-8 ani (cu eterna mențiune că age is just a number). Dar, înainte de asta, o veste grozavă: la 1 martie se lansează newsletterul Asociației De Basm, asociația scriitorilor pentru copii și adolescenți pe care sper că o știți și o iubiți. Abonați-vă, în mod sigur va fi o resursă fantastică despre literatura pentru copii 😍

Buuuun, și acum să vedem titlurile săptămânii. Nu am plănuit neapărat asta, dar s-a nimerit să fie doar autori români și doar cărți publicate anul trecut (deci șanse mari să fie candidate, poate chiar finaliste la Cărturino*! 😍) Azi avem și inserturi audio pentru fiecare poveste, ca să și ascultați câte un mic fragment. Sper să vă placă! (Also, veți fi încântați să aflați că m-am apucat de cursuri de dicție ca să pot să citesc mai clar :)) #workinprogress 💪)

💫 Iepurele Alexandru și fructele prieteniei

O poveste destul de lunguță pentru formatul mare, ilustrat (dar mă bucur tare de formatul ăsta pentru că ne lasă să admirăm în întreaga splendoare tablourile care ilustrează povestea, semnate de Iulia Șchiopu). Pe scurt, este povestea unui iepuraș rănit, salvat de băiețelul Alexandru și adoptat apoi de familie. Însă, oricât de fericit ar fi el în casă de oameni și oricât de mult i-ar iubi pe aceștia, tot vine momentul în care trebuie să-și ia rămas bun și să se întoarcă la familia lui adevărată din pădure.

Este o poveste liniștită și plină de căldură, în care iepurașul, imediat ce primește un nume (Culcuș ❤️) capătă și un punct-de-vedere - adică povestea care debutează prin ochii lui Alexandru începe să fie văzută mai mult prin ochii iepurelui. Care iepure devine foarte repede extraordinar de uman - înțelege limba oamenilor, ar vrea să meargă la școală și să învețe să citească, o ajută pe mamă să facă treburi prin casă, se ține după Alexandru și vrea să facă tot ce face și acesta. Exact ca un frățior mai mic! Și exact ca un frățior mai mic și adorabil o cucerește pe mamă cu drăgălășenia lui, o face mereu să râdă, iar Alexandru devine gelos. În consecință, începe să fie și el un fiu mai atent… ce să zic, până la urmă toată lumea e fericită :))

În afară de iepurele care, deși mulțumit de confort și iubire, își pune și tot felul de probleme filozofice și se gândește profund la viața și identitatea lui - și la familia lăsată în urmă.

Până la urmă, Culcuș nu poate să nu rămână ceea ce este - adică un iepure - și își ia rămas bun de la familia umană ca să revină în pădure, alături de ai lui. Dar fragmentul de viață pe care l-a împărțit cu Alexandru i-a schimbat irevocabil pe amândoi. (Last but not least, Alexandru a început să aprecieze salata verde și morcovii :))

Este o poveste sensibilă și delicată, foarte expresivă, ca un tablou de familie, o poveste care nu se grăbește deloc (ador! Știți cum f multe din cărțile pentru copii sunt așa, pe repede-înainte ca să nu se plictisească audiența? Ei, textul ăsta parcă ține în brațe și leagănă audiența) și care, pe sub rânduri așa, povestește despre prietenie, emoții și gesturi mici. Mi-a plăcut mult, iar tablourile Iuliei Șchiopu vin la fix pe narațiune, ca să zic așa.

Ca feeling, seamănă cu Olenka. Și mi-a adus aminte și de Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane, cu un alt iepure înțelept - dar care a avut loc să se desfășoare în mai multe pagini :))

Iepurele Alexandru și fructele prieteniei, 2024

Ana Barton, ilustrații de Iulia Șchiopu

Editura Frontiera

💫 Frații Mesteacăn și cei 7 vampiri care aveau o singură pereche de 🩲 chiloți

Prima carte pentru copii semnată de Augustin Cupșa este foarte tare. (Chiar, nu cred că am scris despre ea aici, dar vom remedia această problemă într-una din edițiile viitoare.) Însă a doua - adică asta - este și mai tare! 😍 Veți întâlni măcar tangențial și personajele din ”Două furnici și un elefant”, dar nu e un sequel, cum greșit am crezut eu. Mai degrabă o altă poveste care se întâmplă în același cartier.

Este o carte care (slavă Domnului!) nu-și propune să educe în niciun fel, ci doar să distreze și să împingă până unde să poată barierele imaginației. Avem o furnică cititoare, doi mesteceni sfioși, un gândac de Colorado critic de artă (personaj secundar) și șapte vampirași simpatici care, supărați că nu pot urmări Vocea României, pun la cale propriul concurs numit Vocea Vampirilor unde ei înșiși sunt juriu, concurenți și Pavel Bartoș.

Vă las mai jos un fragment audio din care veți putea afla cum au ajuns cei șapte să împartă o singură pereche de chiloți 🤭

Față de prima carte, este mai scurtă (47 de pagini față de 92), tot împărțită pe capitole, dar avantajul principal este că are mult mai multă ilustrație care sparge textul și mi se pare mai ușor de parcurs. Desenele Andreei Dobreci sunt foarte amuzante și se potrivesc la fix cu tonul textului. Pe scurt, este o lectură foarte plăcută și urechii și ochiului, așa că sigur o să vă distrați împreună cu copiii 😍

Frații Mesteacăn și cei 7 vampiri care aveau o singură pereche de chiloți, 2024

Augustin Cupșa, ilustrații de Andreea Dobreci

Editura Humanitas Junior

💫 Descântece de bune maniere

Un nou titlu de la Ionela Hadârcă, câștigătoarea Cărturino* la categoria povești ilustrate anul trecut! Și da, conține exact ce promite titlul: o serie de descântece și vrăji care vor ajuta negreșit copiii să scape de tot felul de reguli enervante care le sunt impuse de adulți: să nu îi întrerupă pe alții, să nu vorbească în timpul spectacolului la cinema sau teatru, să mănânce legume, să-și facă ordine în cameră…

E foarte simplu, tot ce au de făcut copiii e să spună în barbă vraja potrivită, DUPĂ ce au fabricat poțiunea magică necesară pe baza unor rețete simple. Atenție însă că e nevoie de o grămadă de ingrediente: aripi de libelulă, găleți de broaște vii, smocuri de păr de cămilă, ouă de struț, găinaț de păun și alte elemente mai mult sau mai puțin rare. Funcționează negreșit! Dar, dacă vraja e prea complicată, pot recurge oricând la scurtătură: pur și simplu să respecte bunele maniere 😁

Deci da, în esență o carte de educație, dar educație făcută așa cum mi se pare mie că funcționează: cu umor! Dpmdv, cartea asta jucăușă e o mică bijuterie. Ia o problemă recurentă a copiilor (regulile fără sens!), îi oferă cea mai neașteptată soluție posibilă (vrăji imposibile?! 🤯) și decorează haosul cu ilustrații vesele care pot funcționa ca vignete narative absurde și în mod independent. O combinație perfectă de text + vizual, ca un tort reușit, ce să spun 😁 . O ador.

Descântece de bune maniere, 2024

Ionela Hadârcă, ilustrații de Veronica Neacșu

Editura Cartier, colecția Codobelc

Nu uitați că și în februarie o să ne vedem la Substack Storytime Live, de data asta duminică, pe 23. (Dacă sunteți Google Calendar superusers, ca mine, puteți chiar să adăugați evenimentul în calendar aici 💪)

O să alegem între aceste două cărți foarte drăgălașe - poll-ul vine în newsletterul de săptămâna viitoare, ca să puteți vota în cele 7 zile dinaintea storytime-ului 🤗

Buuun! Acestea fiind zise, am ajuns și la finalul ediției de azi. Nu știu dacă ați remarcat, dar azi am avut doar 3 cărți, nu 5, ca de obicei. Fac un experiment pentru că am primit mai multe feedback-uri legate de dimensiunea prea mare a newsletterului (well, nu mi-a zis nimeni în față că vorbesc prea mult, dar pe-aproape :)).

Să aveți o săptămână minunată! Și nu uitați: Cărțile Sunt Distractive! 💪

❤️Ana

*În caz că vă întrebați și voi ce se întâmplă cu a doua ediție a premiilor Cărturino dedicate literaturii pentru copii din România, nu vă faceți griji, suntem în grafic! În martie se vor anunța finalistele, iar în mai va fi decernarea premiilor. Mi se pare un timing mult mai bun decât la prima ediție, care a fost destul de pe-repede-înainte, cred că abia a prididit juriul să citească și să dezbată toate titlurile înscrise. Abia aștept! 😍

Din câte am observat, mulți oameni mari sunt un pic intimidați de genul ăsta de carte (sincer, și eu eram acum câțiva ani) așa că hai să începem cu câteva gânduri despre cum să le citim împreună cu cei mici. La fix cu Ziua Internațională a Cititului Împreună, care este chiar miercuri, pe 5 februarie! 😍

Cum citești o carte care nu prea are text?

Din experiența mea, noi, adulții, avem uneori tendința să abordăm lecturile pentru copii ca și cum am citi un ziar: rapid, concentrându-ne doar pe text, grăbiți să dăm pagina să vedem ce urmează. Și când ai doar trei cuvinte pe pagină poate fi cam nesatisfăcător pentru creierul adult.

Ce uităm însă este că un copil… nu știe să citească 😁. Copilul absoarbe cartea cu mai multe simțuri: vede ilustrațiile, pipăie paginile, prinde tonul vocii adultului, toate acestea fac parte din poveste pentru el. Momentul cititului împreună este în primul rând un moment de conexiune emoțională, siguranță și joacă, nu unul de educație formală.

Paranteză personală. Eu am citit povești copiilor pentru prima oară în 2019, în fosta mea librărie. La momentul respectiv veneam după o carieră corporatistă în care ținusem sute de prezentări pentru grupuri diverse - de până la câteva sute de persoane. Mereu mi-a plăcut să țin traininguri sau prezentări și n-aveam niciun stres, dar când am avut primul storytime… credeam că o să mor literalmente de emoție :)). Una este un consiliu de directori serioși care vrând-nevrând te ascultă, alta este o audiență parțial în pamperși care n-are nicio problemă să se ridice în mijlocul poveștii și să zică tare ”m-am plictisit” / ”dar când devine amuzantă povestea asta?” / ”vreau acasă”. (True stories, toate.)

Iată mai jos ce am descoperit eu că funcționează în a face cititul împreună mai interesant. (Deși absolut nimic nu garantează aplauze :))

• Mereu arăt ilustrațiile când citesc. Pare de la sine înțeles, dar am participat la mai multe evenimente la care actori invitați să susțină un moment de lectură pentru preșcolari au uitat de acest detaliu important.

• Citesc încet (ca ritm). Copiii au nevoie de timp ca să absoarbă totul: desenele și detaliile, dar și cuvintele. Poate unele cuvinte sunt necunoscute pentru ei, poate au atenția doar pe jumătate la poveste (perfect normal) - las povestea să se aștearnă pe urechile lor precum zăpada, încetișor.

• Încerc să intru și eu în poveste. Cititorul este un participant: e surprins, speriat, încântat, trăiește acțiunea alături de ascultător chiar dacă a mai lecturat textul ăla de 15 ori înainte. Emoția e contagioasă și emoția dă măsura plăcerii lecturii - nu informația.

• Pe cât posibil, încerc să dau viață textului cu voci, interjecții, ruperi de ritm, creșteri sau scăderi de volum și ce-o mai fi nevoie. Lectura pentru copii e un moment bun să ne dezactivăm simțul ridicolului - cu cât mai ridicol pentru adulți, cu atât mai distractiv pentru copii.

• Încerc să stimulez interactivitatea - întreb ce credeți că se va întâmpla, oare de ce e așa de dezamăgit ursulețul, dar tu ce ai face în locul lui etc. Atenție, întreruperile de acest gen sunt ok, dar nu trebuie exagerat cu ele, dacă la fiecare rând punem câte o întrebare se rupe povestea de tot.

• Fac mici pauze strategice - uneori e nevoie să lași un spațiu liber în care copilul să aleagă dacă vrea să pună o întrebare, să observe un detaliu, să-și spună părerea sau pur și simplu să aștepte să mergem mai departe.

• Nu oblig copilul să asculte - uneori e posibil să nu-i placă povestea, să n-aibă chef, să vrea să se joace în timp ce eu citesc - este ok. Obiectivul aici este ca mereu să asociem lectura cu plăcerea, nu cu datoria.

• Nu pun presiune pe mine și încerc să mă distrez :). Ceea ce vă doresc și vouă! ❤️

Și iată că am ajuns și la cele 5 cărți pentru azi.

💫 Cameleonul, Eric Carle

Începem cu un clasic absolut - Eric Carle, un autor care probabil nu mai are nevoie de nicio introducere. Cărțile lui sunt adesea printre primele pe care le primește un bebeluș, pentru că sunt cartonate și rezistente la sute de răsfoiri entuziaste. Dar poveștile lui nu sunt doar pentru bebeluși.

"Cameleonul" este o poveste delicioasă despre un mic cameleon care, pe măsură ce cunoaște lumea, începe să-și dorească să fie precum celelalte animale: urs polar, vulpe, flamingo, elefant… Ba chiar ca un om cu pălărie și umbrelă. Însă ce să vezi, la final își dă seama că tot să fie el însuși e mai bine. (se pare că niciun alt animal nu e la fel de talentat la prins muște).

Este o cărticică tare frumoasă, citibilă de la prima către ultima pagină și invers, care ”pe dedesubt” este despre calitățile unice ale fiecăruia dintre noi.

Cameleonul / The Mixed-Up Chameleon, 1975

Eric Carle

Traducere din limba engleză de nu mi-e clar cine, nu scrie pe site

Editura Portocala Albastră

💫 Bâzzz bâzzz bâzzz, Byron Barton

O poveste tip "lanț" în care fiecare acțiune declanșează următoarea întâmplare într-un mod amuzant și surprinzător.

Totul începe cu o albină care bâzâie și înțeapă un taur. Ce face taurul? Sare și o ia la fugă, speriind o vacă! Vaca, la rândul ei, îi trage o copită nevestei țăranului care varsă tot laptele... și așa mai departe, într-un șir de evenimente care se înlănțuie perfect.

Deși pare simpluță la prima vedere, cartea este plină de detalii savuroase: expresiile personajelor se schimbă subtil, reacțiile lor sunt un pic neașteptate, iar finalul circular ne readuce la începutul poveștii într-un mod care surprinde și încântă.

”Sunt foarte influențat de desenele copiilor și poate copiii observă acest lucru”, declara autorul într-un interviu, și cred că acest stil de ilustrație copilăroasă face cartea și mai intimă cu cei mici.

Bâzzz bâzzz bâzzz / Buzz buzz buzz, 1973

Byron Barton

Traducere din limba engleză de Florin Bican

Editura Portocala Albastră

💫 Loc, loc, în bârlog! Nicola Grossi

Whaaa, ce bijuterie! ❤️ O poveste foarte palpitantă, spusă aproape exclusiv prin forme, culori și interjecții.

Ursul (cerc maro) se rătăcește de bârlog. Pornește să-l caute șiii… BADABUM! Cade-n vizuina vulpii (portocaliu). Merg împreună mai departe și…. RAMPAMPAM! dau de cuibul Broaștei (verzi).

Și tot așa, cu câteva cercuri și câteva linii, un film întreg se construiește în imaginația noastră.

Este o carte potrivită și sub 3 ani, simplă și genială, citibilă și răscitibilă, și o lectură perfectă pentru exersat vocile și interjecțiile 😄

Loc, loc, în bârlog! Orso, buco! 2013

Nicola Grossi

Traducere de Ioana și Florin Bican

Editura Povestela Ofir

💫 Cartea care îți citește gândurile, Marianna Coppo

O carte cu adevărat interactivă și minunat ilustrată. Doamna Iepure, o doamnă foarte cool cu papion, ne invită la un spectacol de magie (pe bune, o să vedeți). Ei bine, dacă un iepure-magician obișnuit scoate omuleți din pălărie, zboară, dispare sau își poate ține propriul cap în palmă… ăăă, lăbuță, un supermagicianiepure o să facă un lucru cu adevărat impresionant: ne va ghici gândurile! Și chiar o face.

Funcționează așa: alegem în secret un personaj din mulțimea de spectatori ilustrați, iar apoi, urmând instrucțiunile de pe fiecare pagină, cartea reușește să ghicească exact ce personaj am ales!

"Cum face asta?!" este întrebarea care va fascina copiii. Este genul de poveste care poate ține un copil ocupat hopefully cu orele, încercând să înțeleagă "magia" din spatele trucului. (Partea și mai bună este că, dacă se prinde de truc, poate apoi să-și creeze propria carte cu care să își uimească prietenii 😎)

Cartea care îți citește gândurile / The Book That Can Read Your Mind, 2024

Marianna Coppo

Traducere din limba engleză de Ileana Achim

Editura Frontiera

💫 Festinul domnului Verde, Javier Sáez Castán

”Abia poate avea sens pentru un adult, căci este prea ambiguă” - am citit într-un review despre cartea asta. ”Festinul domnului Verde” seamănă mai degrabă cu un album de artă decât cu o poveste pentru copii.

Povestea începe cu domnul Galben care se grăbește undeva. Apar apoi domnul Violet, domnul Albastru, domnul Brun și domnul Negru. Toți se îndreaptă spre casa domnului Verde, care i-a invitat la un festin special, ascuns în spatele unei uși cu o inscripție ușor de înțeles 😉 în limba latină.

Inscripția îi invită să descopere ”culoarea adevărată a lucrurilor”, dar îi și avertizează că este un drum fără întoarcere. Și într-adevăr după ușă descoperă o lume colorată, vibrantă, în care vor reveni apoi mereu.

Ilustrația este inspirată de Magritte și, din punctul meu de vedere, este un festin vizual :D (Ador și titlul.) Dacă însă povestea nu e suficientă, vă puteți exersa imaginația în zeci de feluri pe cartea asta. Cum se numea lumea domnului Galben? Dar a domnului Violet? Dar oare ei trăiau în aceeași lume pe care o vedeau diferit? De ce calea de după ușă e fără întoarcere? (once you see it, you can’t unsee it…) Ce-a spus fiecare în momentul în care s-a deschis ușa? Și așa mai departe, avantajul cărților cu dialoguri economicoase este că ele pot fi reinterpretate infinit, după fantezia noastră și vârsta ascultătorilor.

(Tabloul de Magritte de care vorbeam se numește ”Fiul Omului”, nu ”omul cu pălărie”. Aveți milă, era miezul nopții :)))

Festinul domnului Verde / La merienda del señor Verde, 2007

Javier Sáez Castán

Traducere din limba spaniolă de Florentina Hojbotă

Editura Arthur

Acestea au fost cărțile pentru azi, sper că ați găsit ceva ce v-a plăcut! 😍 Ne vedem și la finalul lui februarie la storytime live pe Substack - de data asta va fi pe 23 februarie, duminică. Dar vă mai anunț eu până atunci, plus că va trebui să alegem și povestea împreună, nu?

Să aveți o lună plină de povești frumoase, online și offline, în viața reală și în imaginație! Și nu uitați, cărțile sunt distractive! 😁

❤️ Ana

Mâine, pe 27 ianuarie, se împlinesc 183 de ani de la nașterea lui Lewis Carroll, așa că e o ocazie bună să vorbim despre Alice’s Adventures in Wonderland, acest fenomen literar despre care se spune că ar fi cea mai citată carte în limba engleză, după Biblie, și care, de la prima apariție din 1895, n-a mai fost niciodată ”out of print”.

În spatele acestui fenomen literar stă însă o personalitate fenomenală: un autor care, deși a lăsat în urmă un jurnal detaliat și peste 98,000 (!) de scrisori, este considerat în continuare ”o enigmă” de către cei care îl studiază.

ATENȚIE: Urmează o porțiune posibil cam lungă despre viața lui Lewis Carrol și apariția cărții, care vă asigur că nu e decât așa, un fel de cireașă de pe tortul extrem de interesant care e întreaga poveste. Dacă n-aveți răbdare o puteți sări, dar eu cred foarte mult în ”to know something is to love something”, așa că vă recomand să nu :D

Lewis Carroll, pe numele lui adevărat Charles Lutwidge Dodgson, a fost un adevărat Renaissance man. Diacon în Biserica Anglicană și matematician la bază, el a scris proză și versuri, a fost un fotograf pasionat (un hobby super avangardist pentru anii 1850), a publicat în jur de 12 cărți de știință (sub numele real) și a inventat o serie de mici lucruri, inclusiv un joc-strămoș al Scrabble-ului din ziua de azi. A fost o persoană cu o capacitate intelectuală ieșită din comun, activ și în științe, dar și în artă și cultură - deși toată viața a suferit de bâlbâială, iar o boală din copilărie l-a lăsat surd de o ureche!

Fun fact: știți cum și-a ales domnul profesor de logică pseudonimul literar? Și-a luat cele două nume de botez englezești, Charles Lutwidge, și le-a tradus în latină: Carolus Ludovicus. Apoi le-a inversat și a făcut retroversiunea: Lewis Carroll.

Charlie, cum i se spunea acasă, a fost cel mai mare băiat dintr-o familie cu 7 copii și a învățat de mic să-și distreze frații și surorile cu povești, cântecele și jocuri de cuvinte. Mai târziu a început să scrie versuri, povestiri și mici piese pentru familie, dar a început și să-și trimită textele către diverse gazete, iar unele chiar l-au publicat.

Așa că în 1856, când a făcut cunoștință cu mica Alice Liddell, era de mulți ani un bun povestitor și mai avea o particularitate: comunica mai bine cu copiii decât cu adulții. Henry Liddell, decanul Christ Church, avea trei fete - Alice era cea mai mică, la aproape 4 ani- care au devenit rapid ”child-friends” apropiați ai lui Dodgson. (Child-friend este termenul pe care chiar el îl folosește în corespondență.) Se întâlneau des, făceau multe plimbări în natură, tânărul profesor le făcea fotografii fetițelor, dar de multe ori le spunea și povești.

Și acum o paranteză pe care simt nevoia să o facem: uitându-ne cu ochii adultului 2025 la relația dintre CL Dodgson și o fetiță de 4-5 ani, nu ne putem abține să punem la îndoială, hmmm, inocența acestei relații. Stați liniștiți, au studiat mulți această problemă înaintea noastră. Pe scurt, nu există nicio dovadă credibilă că scriitorul ar fi avut orice fel de alte interese în afară de unele artistice - sau ar fi desfășurat cu copiii orice fel de activități în afară de cele pe care le-ar desfășura o bonă de bună-credință.

Eu cred că pur și simplu era un om cu suflet de copil, un Peter Pan real-life care a trăit mereu în lumea celor mici și de-asta și-a găsit cei mai buni prieteni acolo.

Una din aventurile preferate ale fetelor era plimbarea cu barca pe râu. Într-o astfel de plimbare mai lungă, în iulie 1862, Dodgson a început să le povestească (”inventing as I go along”, după cum i-a declarat unui amic care îi însoțea atunci) despre o fetiță… numită Alice… care într-o zi de vară cade într-o văgăună de iepure… Povestea a fost un hit, a fost re-cerută la toate ieșirile din vara aceea, iar în curând Alice Liddell, care avea acum 8 ani, a făcut un lucru care va schimba toată istoria literaturii: i-a cerut lui Dodgson să îi scrie povestea.

2 ani mai târziu, înainte de Crăciunul 1864, Alice a primit ceea ce își dorise: Alice’s Adventures Under Ground, un manuscris cu caligrafie îngrijită și 37 de ilustrații realizate minuțios chiar de autor. Pe parcurs însă, mai citiseră și alți prieteni de-ai săi (adulți) povestea, și toată lumea îl sfătuia să o publice.

Facsimil al manuscrisului original, foarte ordonat și atent ilustrat. În 1928, Alice Liddell, ajunsă la 75 de ani într-o situație dificilă financiar, a licitat manuscrisul la Sotheby’s, iar acesta a fost cumpărat de un dealer american de artă la prețul record de 15,000 lire. (După ChatGPT, asta ar însemna vreun milion de lire azi.)

Dodgson a abordat proiectul cu aceeași seriozitate matematică: a găsit un editor - Alexander Macmillan însuși, care i-a devenit apoi prieten pe viață, și a fost de acord să plătească toate cheltuielile de publicare, iar editura să primească doar un procent din vânzări. Apoi a găsit un ilustrator: John Tenniel, un artist / caricaturist foarte cunoscut și la fel de perfecționist ca și autorul :).

Prima ediție a cărții a apărut în iunie 1865, în 2000 de exemplare cunoscute acum drept ”the supressed edition”. Ce se întâmplase? Ilustratorul a fost profund nemulțumit: 9 din desenele lui fuseseră printate în nuanțe ceva mai deschise decât ar fi trebuit, iar alte 9 în nuanțe ceva mai închise. Respectând părerea artistului, Dodgson a decis să retragă întreg tirajul de pe piață, chiar dacă pierdea o sumă substanțială de bani (doar el plătise totul). Până la urmă n-a fost așa rău, pentru că au decis să trimită cărțile în America, unde a fost schimbată doar coperta, și asta a contribuit la viralitatea poveștii.

Cartea a fost primită călduros de public și de presă, iar, pe măsură ce apăreau recenziile foarte bune, vânzările au început să crească din ce în ce mai mult. Printre fanii imediați ai cărții se numără Regina Victoria și foarte tânărul Oscar Wilde. În 1971 apare și continuarea, Through the Looking Glass. Ambele titluri nu au fost niciodată ”out of print”.

Charles Dodgson a continuat să scrie literatură (nimic care să se compare, în ochii publicului, cu Alice) și să publice lucrări științifice. A rămas întreaga viață în casa lui din Oxford, unde a și murit, pe 14 ianuarie 1898, de pneumonie. Peste câteva zile ar fi împlinit 66 de ani.

My precious: ediția mea din copilărie, publicată în 1954. Este super târnosită (cred că așa a ajuns la mine, sper că nu eu am adus-o în halul ăsta :)), dar o ador ❤️. O traducere fermecătoare de Frida Papadache, cu ilustrații reproduse după Mabel Lucie Attwell.

Textul de la ”Alice in Wonderland” a intrat în domeniul public în 1907. Există sute de ediții, în peste o sută de limbi. E foarte posibil să fie povestea cu cele mai multe variante editoriale. Mai jos am selectat o serie de titluri care și-ar găsi oricând locul în biblioteca mea (hint hint pentru cine vrea să-mi facă vreun cadou :)), dar nu pe toate le-am și văzut în realitate.

💫 The Complete Alice, MacMillan

Ediție aniversară 150 de ani cu ilustrații de Sir John Tenniel

Ediția asta merită să fie pe locul 1, mai ales dacă n-aveți alta. Am scris despre ea și în articolul despre cărți de copii pentru adulți. Este o ediție clasică, posibil cea mai frumoasă, un original îmbunătățit care conține și istoria poveștii.

💫 Alice in Wonderland Pop-Up Book, ilustrații de Robert Sabuda

Robert Sabuda este unul din cei mai cunoscuți ilustratori-constructori de cărți pop-up, iar edițiile lui de clasici adaptați sunt minunății ale arhitecturii din carton. Evident, volumul acesta este o adaptare foarte pe scurt a poveștii și conține 7 spread-uri spectaculoase, vă las să îl ”răsfoiți” mai jos.

💫 Alice's Adventures in Wonderland, ilustrații de Tove Jansson

Moomins, meet Alice! În 1959, Tove Jansson a fost angajată să ilustreze o ediție suedeză a lui Alice. Ca să citez acest fantastic review din NY Times (unde puteți vedea și mai multe ilustrații din carte), ”in Jansson’s Wonderland, characters are as melancholy, complex and occasionally scary as those in Moominland”.

Procesul de creație pentru această ediție a durat mai mulți ani, Tove a finalizat cartea în 1966 și a reușit practic o transformare completă a poveștii. Imaginați-vă cât de diferită este experiența de lectură în compania acestor tablouri care pun sub semnul întrebării definiția noțiunii de wonderland :).

💫 The Complete Alice Box Set, ilustrații de Helen Oxenbury

Cine nu adoră un boxset?😍 Ediția aceasta de la Walker Books vine cu textul complet în 22 de cărticele ilustrate de Helen Oxenbury. Pe lângă bogăția de imagini mai are un avantaj: e mai ușor de manevrat de mânuțe mai mici.

💫 Lewis Carroll's Alice's Adventures in Wonderland: With Artwork by Yayoi Kusama

Când avea 10 ani, viitoare artistă japoneză Yayoi Kusama a început aibă halucinații foarte vii: flash-uri de lumină, aure și mii de buline care se mișcau în jurul ei și o înghițeau - o experiență pe care a numit-o ”self-obliteration” / auto-anihilare. Instalațiile ei au devenit o traducere a acestei experiențe pentru publicul larg, și într-un fel și această Alice este povestea lui Lewis Carroll văzută așa cum vede ea lumea. Este probabil cea mai diferită ediție de Alice pe care am întâlnit-o. Mai multe despre artistă aici: Yayoi Kusama and psychedelic schizofrenia.

💫 “Alice nel Paese delle Meraviglie” illustrato da Francesco Corli

O ediție recentă, foarte limitată (doar 100 de exemplare!) reimaginată de tânărul artist italian Francesco Corli. Volumul reia prima traducere a poveștii în italiană (1914, Silvio Spaventa Filippi) și o ilustrează cu 50 de tablouri de impact, care dpmdv îi dau un aer de basm teribil.

Este o piesă de colecție cu dimensiuni considerabile (30x42cm, 112 pagini, 2.5kg! 💪), așa că potențialii norocoși posesori trebuie să se gândească bine unde o pot expune. Eu una nu cred că aș vrea să mă întâlnesc noaptea cu cartea asta deschisă prin casă :)).

💫 Alice au pays des merveilles, ilustrații Benjamin Lacombe

O ediție aniversară franceză de data asta, ilustrată de Benjamin Lacombe care reușește să fie înfiorător și drăgălaș în același timp (thriller Alice!). Colecția din care face parte se numește, foarte potrivit, Metamorphose . Răsfoiți-o puțin aici și vă recomand și book trailerul de mai jos. Interiorul e mult mai fascinant decât coperta.

💫 Alices Adventures In Wonderland, ilustrații de Chris Riddell

Vreți o ediție veselă? Ați găsit-o! 😍 Prin ochii lui Chris Riddell, Wonderland-ul e un loc vibrant și colorat, iar Alice a lui nu este blonda ușor timidă din alte ediții, ci o brunețică tunsă bob (inspirată din look-ul adevăratei Alice Liddell) și cu personalitate.

Cartea se deschide cu harta Țării Minunilor (îmi amintește de hărțile lui din seria Goth Girl ❤️) și povestea are un aer de curiozitate veselă. Puteți urmări aici și un video în care Chris Riddell ne povestește cum a ”construit” vizual începutul cărții.

💫 Alice au pays des merveilles, ilustrații Valeria Docampo

O altă ediție în limba franceză în care o ilustratoare celebră ia povestea, o transformă complet prin filmul ei interior și ne-o dă înapoi ca pe o experiență complet nouă.

Este o carte luminoasă, plină de copilărie cumva, în care Alice pare mult mai mică decât în alte ediții, ceea ce duce totul într-un spațiu al imaginației în care chiar totul e permis. Puteți vedea pe contul de Behance al artistei mai multe ilustrații din carte și un pic din procesul creativ. (Sau puteți urmări direct acest video cu ilustrațiile dacă nu vă amețește, eu nu pot să mă uit la el :)).

💫 Alice's Adventures in Wonderland cu ilustrații de Salvador Dalí

Ei bine da, există o Alice ilustrată chiar de Salvador Dali - tot o ediție aniversară. De gustibus, nu e preferata mea 🤷‍♀️, deși e o carte specială, publicată în condiții excelente și o ediție de colecție deosebită. Sincer, cea mai atrăgătoare parte mi se pare prefața ce tratează subiectul Dali x Dodgson x Matematică :)). (Și cine știe, dacă aș citi introducerea asta și aș înțelege mai bine cartea, mi-ar plăcea mai mult…🤔)

💫 Alice în Țara Minunilor cu ilustrații de Rebecca Dautremer

Vă întrebați când o să ajungem și la o ediție în română, nu? Ce să fac, am promis cele mai frumoase variante, și din păcate majoritatea n-au prea fost traduse la noi (încă). Aceasta, ilustrată de Rébecca Dautremer, a fost o excepție. Din păcate textul ediției în română n-a fost prea bine îngrijit, ilustrațiile însă sunt minunate.

Alice’s Adventures in Wonderland, ilustrații de Robert Ingpen

Ilustrațiile catifelate ale lui Robert Ingpen au darul de-a încetini cumva povestea, de a-i rotunji colțurile, te fac să simți că totul se întâmplă într-un vis dulce, în care n-are cum să ți se întâmple ceva rău. Este o ediție cu un feel clasic, foarte bogat ilustrată. Mai jos o răsfoire video :)

💫 Alice's Adventures in Wonderland. Unabridged, with Poems, Letters & Biography

Încheiem seria cu o ediție pentru oameni serioși, după cum arată și coperta :). Am vrut să includ și o ediție ilustrată de Arthur Rackman, unul din primii artiști care au preluat textul ridicat la fileu în 1907, când povestea a intrat în domeniul public. În plus, ediția aceasta conține și context - poeme, scrisori și o biografie care construiesc povestea din jurul poveștii, adăugând astfel la fascinație.

Mai jos un video ca să faceți o idee despre cum ”arăta” Alice în 1907, proaspăt emancipată de ”tatăl” vizual original :)

Soo, cum ați rezistat la add to cart până aici? :)) N-o să vă vină să credeți, dar am și 3 bonusuri pentru cine reușit să parcurgă toată lista:

→The Nursery Alice, o versiune scrisă chiar de Lewis Carroll și ilustrată de Sir John Tenniel pentru copii foarte mici

→ Step Into The Classics: Alice in Wonderland, o carte full cartonată super jucăușă de Cynthia Alonso

→Alice’s Adventures Under Ground: un facsimil al manuscrisului original de parcurs online.

Și cu asta am încheiat povestea (lungă!) de azi. Sper că v-a plăcut ediția asta, pentru mine cred că a fost cea mai muncitorească (în sensul că mi-a luat cel mai mult timp de research și documentare). Și, sincer, nu vedem aici decât vârful vârfului vârfului aisbergului, adică al moștenirii lăsate de Lewis Carroll.

So, voi ce ediții frumoase mai știți sau aveți acasă? Când ați citit prima oară Alice? Chiar, ați citit-o? Dacă nu, ce vă oprește? 😄 (sper că, acum, nimic!)

Șii…. ultimul youtube, promit… încă un cadou. (Tot din copilăria mea, când îl știam pe dinafară.) Dramatizarea Alice în Țara Minunilor pe care o aveam pe vinil acum 30+ ani. Este o splendoare, imposibil să nu vă placă, dacă aveți peste 30 de ani și n-o știți, nu știu ce copilărie ați avut 🤗🤗

Să aveți o săptămână grozavă! Și nu uitați: Cărțile Sunt Distractive! 💫

❤️Ana

Un mesaj foarte scurt: în caz că nu ați citit până la final cel mai recent newsletter (link mai jos), poate v-a scăpat faptul că mâine la ora 10:00 vă aștept la un storytime online - live pe Substack!

O să citim povestea care va fi primit mai multe voturi în poll la momentul acela. Până acum, Votați Lupul! e în frunte, dar cine știe, istoria recentă ne arată că putem oricând să ne trezim dimineața cu lumea întoarsă pe dos :)).

Storytime-ul va fi live pe Substack (și, dacă reușesc eu să mă descurc cu 2 device-uri, o să încerc să fie și pe contul de instagram, dar nu promit :/). Din câte știu, substack trimite un mail ca să anunțe începutul live-ului, dar acesta nu e accesibil decât din aplicație.

Sper să ne vedem mâine dimineață și să meargă totul bine, tehnic și nu numai. Și dacă nu ne vedem nu e nimic - o să facem câte un storytime pe lună, deci vor mai fi ocazii.

Ah, și să nu uit - povestea e potrivită, zic eu, pentru copii de 5-7 ani. Live-ul va dura cel mult 15 minute.

Să aveți un weekend lung fantastic și pe curând! Și nu uitați, #CărțileSuntDistractive 😉

❤️Ana

PS: Dacă doriți să (re)citiți recomandările de săptămâna trecută și/sau să votați în poll, iată unde:

Azi avem cărți pentru 9-12 ani, dpmdv cel mai complex segment de vârstă când vine vorba de recomandări. Pentru că sunt copii de 9 ani sau mai mici care nu au probleme cu - ba chiar caută! - romane lungi, cu mult text și acțiune complexă. Și sunt copii de 11 ani care (încă) n-au răbdare pentru cărți prea lungi. În selecția de azi am încercat să acopăr mai multe titluri și formate, de la cărți jumătate-ilustrație până la romane care se citesc pe nerăsuflate.

Sunt cinci titluri foarte diferite, dar au ceva în comun: aventura! Fie că e vorba de o aventură la un castel (poate bântuit?!), de una cu extratereștri, de un monstru nemaivăzut sau o aventură printre cuvinte neobișnuite 😀

O să trecem prin cărți în ordinea dificultății, de la cea mai light & fun, ușor de citit, până la cea care mi se pare mie cea mai complexă și groasă :)). Ca la meniul de la restaurant - de la aperitive care să deschidă pofta (de citit!) până la felul principal. Și la desert vă reamintesc că sâmbătă viitoare ne vedem online la storytime în direct 😍 Alegem cartea împreună, citiți până la final ca să votați titlul preferat.

Și acum... să începem! 💪

💫 Regele Ugu. Arătarea din spațiu, Adam Stower

Arătarea din spațiu este a treia și ultima carte din seria Regele Ugu, scrisă și ilustrată de Adam Stower. Nu știu exact cum se numește tipul ăsta de carte care nu e nici roman, nici bandă desenată, deși împrumută elemente de la ambele, dar este exact genul de carte pe care o recomanzi unui copil căruia nu-i place să citească, pentru că este irezistibilă.

La prima vedere, e atrăgătoare și prin formatul micuț și dimensiunea care nu te sperie, dar și prin ilustrațiile foarte vii, detaliate. Povestea e ușurică și amuzantă, cu mister, aventură și glume, adulți prietenoși (părinții lui Andi Firicel), dar și adulți-inamici care vor să curețe lumea și de ultima bacterie (asistenta Dihoiu, care trebuie oprită!)

Dacă ați citit vreuna din cărțile anterioare din serie, știți deja că regele Ugu este de fapt o fată foarte deșteaptă, o super inventatoare care locuiește deghizată și ferită de ochii lumii în colțișorul ei de pădure, iar amicul ei Andi Firicel e un băiețel inteligent, dar mai puțin aventuros, care însă dă dovadă de perspicacitate și curaj în momente importante (și practic ăsta e curajul care contează în viață, nu?) Împreună, ei trec prin diverse întâmplări palpitante, redate atât printr-un text foarte alert, cât și prin ilustrații dinamice - cadre de bandă desenate, vignete cu dialoguri, planuri schițate pe hârtie, spread-uri cinematice!

Este o carte despre prietenie, curiozitate și îndrăzneală, despre a fi tu însuți și a-ți înțelege punctele forte și punctele slabe :D. Dar, mai important, e o carte care te ține cu sufletul la gură și te face să râzi, fără să conțină nicio glumă proastă. Partea cea mai amuzantă dpmdv este blitzuitorul cu care asistenta Dihoiu blițuie tot ce-i stă în cale, în principiu extratereștrii. Sunt curioasă voi ce părere aveți despre ea!

→ Regele Ugu. Arătarea din spațiu / King Coo. The Thing From Space, 2020

Adam Stower

Traducere din limba engleză de Anca Bărbulescu

Editura Humanitas Junior

💫 Aiurea-n tramvai, Adina Rosetti

Aiurea-n tramvai nu e o carte nouă, dar tocmai a fost reeditată la Arthur, într-o ediție ilustrată de Oana Ispir. Am fost (și sunt) într-o mare dilemă cu încadrarea ei la o categorie de vârstă, pentru că mi se pare prea mult pentru 6 ani, prea puțin pentru 12 :)). Până la urmă, e mai puțin important: este pentru cititori de orice vârstă cărora le plac jocurile de cuvinte și expresiile interesante.

V-ați gândit vreodată cum ar fi dacă tot ce am spune ar avea sensul propriu? Cum ar fi să spui ”bag mâna-n foc pentru asta!” și chiar să trebuiască să bagi mâna în foc? Sau ”minte de-ngheață apele!” iar apele chiar să înghețe în clipa în care mincinosul a vorbit? Sau ”azi mănânci răbdări prăjite!” și să te trezești în față cu o farfurie chiar de... răbdări prăjite? (Care, se pare, sunt invizibile, inodore și insipide.)

Ei bine, Anton, eroul poveștii noastre, exact asta pățește: se enervează prea tare, vorbește cam urât și se trezește captiv într-o lume în care tot ce spui înseamnă exact ce se aude. Totul e anapoda în Țara Cuvintelor Anapoda! (deși s-ar putea spune că de fapt în țara aia cuvintele sunt cât se poate de precise, noi aici le-am luat și le-am dat niște sensuri cam anapoda, hmmm?)

În fine, întrebarea e cum ar putea Anton, care se satură repede de răbdări prăjite (mai bine zis nu se satură deloc, pentru că nu țin de foame) să se întoarcă în confortul camerei lui de acasă? Cu ajutorul noilor lui prieteni, Linge-Blide, Zgârie-Brânză și Mațe-Fripte, pleacă în căutarea șefului Anapoda, domnul Teleleu Tănase. Care, după cum îi spune și numele, e cam greu de găsit. Pe parcursul călătoriei, întâlnesc tot felul de situații care lui Anton i se par nemaivăzute, dar pentru ceilalți sunt banale: o doamnă care vorbea unor pereți, un domn care își căuta mințile pierdute... Desigur, până la urmă situația se rezolvă, iar Anton ajunge înapoi acasă. Dar nu oricum, ci îmbogățit cu un bagaj de expresii interesante pe care le vor dobândi și copiii voștri, dacă ajung la capătul călătoriei împreună cu el!

Bonus, la finalul cărții găsim și un glosar cu zeci de expresii neaoșe explicate, pariez că pe unele ați și uitat că le știați.

→ Aiurea-n tramvai, 2024 (ediția aceasta. Povestea a fost publicată prima dată în 2018)

Adina Rosetti

Ilustrații de Oana Ispir

Editura Arthur

💫 Casa Winterborne. Răzbunare și curaj, Ally Carter

Casa Winterborne. Răzbunare și curaj este prima dintr-o serie de (deocamdată, poate) doar 2 volume și singura tradusă la noi. Ally Carter (pseudonim) este o autoare care a scris mai mult YA, iar Casa Winterborne e primul ei titlu ”middle grade”. Vreau să vă spun că eu cartea asta chiar n-am putut-o lăsa din mână, mi-a plăcut foarte mult ❤️ Este o poveste contemporană care are loc într-un vechi castel înfricoșător, are de toate - și tehnologie, dar și cotloane misterioase! și amenințări cu sabia, dar și drone! Pe scurt, povestea se învârte în jurul orfanei April, care ajunge să locuiască în Casa Winterborne alături de alți patru copii fără părinți, sub supravegherea unui majordom de treabă și a unei doamne fermecătoare, care este însă mai mult decât ceea ce pare a fi. Castelul însă ascunde un mister nebănuit (și evident periculos) pe care cei cinci îl vor rezolva în echipă.

Pe lângă povestea captivantă în sine, mi-au plăcut foarte mult eroii: cei cinci copii foarte diferiți și foarte credibili și dezvoltați ca personaje, cu personalități surprinzătoare, fiecare cu talente și abilități proprii. Felul în care evoluează relația lor - de la străini, unii chiar circumspecți la început, până la o adevărată familie la final, este partea cea mai satisfăcătoare din poveste (mă rog, pe lângă deconspirarea maleficului unchi Evert).

Cartea este împărțită în 36 de capitole și nu are ilustrații deloc, dar se pretează la devorare, vă spun :)). Ar fi meritat o copertă mai expresivă, nu ilustrații Adobe Stock, dar nu lăsați asta să vă descurajeze, chiar e grozavă.

→ Casa Winterborne. Răzbunare și curaj / Winterborne Home for Vengeance and Valor, 2020

Ally Carter

Traducere din limba engleză de Mădălina Constantin

Editura Corint Junior

💫 Miraculoasa viață uitată a lui Iris Cartier, Flavius Ardelean-Bachmann

Miraculoasa viață uitată a lui Iris Cartier este câștigătoare a primei ediții Cărturino, la categoria Cartea de literatură pentru copii a anului (2023), așa că sper că deja o știe toată lumea. Dacă nu... ahh, ce plăcere vă așteaptă! 😍

Eroina, Iris, este ostracizată de directoarea orfelinatului în care locuiește, doamna Kralle, pentru că e diferită într-un anumit mod nu doar de ceilalți copii, ci și de orice om obișnuit. Închisă în pod, Iris se împrietenește însă cu o păpușă. Care se dovedește a fi și ea diferită de alte păpuși... În final, după o serie de aventuri fantastice (literalmente), Iris descoperă lumea magică a teatrului de păpuși Cartier, unde își regăsește familia.

Este o poveste minunată, care invită - nu invită, învăluie cititorul în mrejele fanteziei, te simți de parcă ai coborî împreună cu Iris într-o altă lume și trăiești alături de ea toate întâmplările - asta și pentru că monologul ei interior e bogat în detalii despre ce simte și judecă ea, cu mintea ei de copil inteligent și atent la lumea din jur. Dincolo de povestea foarte imersivă, mi-a plăcut mult personajul Iris și reacțiile ei plauzibile - e o fetiță curajoasă, dar uneori frica o copleșește, îndrăznește să susțină adevărul în fața adulților chiar dacă știe că n-are nicio șansă să câștige, și mai ales își păstrează mereu un sâmbure de încredere și în situații aparent fără ieșire.